În hotarul satului Bixad, cunoscut în vechime pentru băile sale, într-un peisaj pitoresc la poalele Munţilor Oaşului este situată mănăstirea cu hramul Sf. Petru şi Pavel. Conform unor documente mănăstirea a fost fondată în anul 1700, de către călugărul Isaia venit din Muntele Athos, care a fost ucis în anul 1701, după un conflict cu nobilii şi preoţii locali. Mănăstirea a fost reconstituită de călugări greco-catolici aparţinând ordinului basilitan în anul 1702, fiind sfinţită la 12 iunie. Călugării au început construirea bisericii din piatră. În construcţie au fost antrenaţi patru meşteri, dintre care unul a fost Jacobus Simmeth, fiul meşterului din Mukacevo. Biserica mănăstirii este lărgită cu două încăperi laterale pentru cor, are boltă arcuită şi un turn situat pe latura nordică. Conform unei inscripţii, edificiul a fost resfinţită în anul 1771. 
Porticul cu timpan situat la intrare, scara adosată turnului, precum şi sacristia din partea estică a navei au fost construite mai târziu. Incendiul de la sfârşitul secolului al XIX-lea a afectat grav mănăstirea. Noua clădire cu un etaj în formă de L a fost construită de către egumenul Arcadiu Pásztory. În perioada respectivă şi biserica a fost renovată, construindu-se un nou acoperiş pentru turn. Icoana Sfintei Fecioare din iconostasul bisericii din lemn a fost refolosită în cadrul iconostasului baroc al bisericii noi, fiind aşezată deasupra Uşii Împărăteşti. Anual, la mănăstire erau organizate câte 3 pelerinaje, cu prilejul sărbătorilor Sf. Apostoli Petru şi Pavel (29 iun.), Adormirea Maicii Domnului (15 aug.) şi Naşterea Maicii Domnului (8 sept.). Mănăstirea, în care a funcţionat şi o tipografie, a fost desfiinţată în 1948. Între anii 1981–1989 călugării ortodocşii au repopulat mănăstirea, au renovat biserica, au schimbat mobilierul şi au repictat interiorul. Noul iconostas a fost realizat de Ady József, iar în faţa iconostasului a fost aşezată copia icoanei vechi. (TSz).
Bibliografie
Rus, Emanuil, Mănăstirea Bixad, Oradea, 1995.
Haiduc Vămeanul, Gheorghe, Monografia Mănăstirii Bixad din Ţara-Oaşului, Cluj Napoca, 2005.
Terdik Szilveszter, A bikszádi monostor kegyképének eredete (Originea icoanei de la Mănăstirea din Bixad), in Végsheö Tamás szerk., „Rómából Hungáriába”, Nyíregyháza, 2007.
