Comuna străbătută de pârâurile Lechincioara, Bixad şi Târşolţ este formată din trei localităţi: Bixad – centrul de comună, Trip şi Boineşti. Întreaga comună face parte din Microregiunea Ţării Oaşului, înfiinţată în 2006 prin asocierea a 10 comune din Oaş şi a oraşului Negreşti-Oaş.
Localitatea Bixad fost atestată documentar pentru prima oară în 1478, iar primii stăpâni ai localităţii au fost cei din familia Móric (Morócz) din Medieş. În secolul al XVI-lea, localitatea se afla în posesia familiei Báthori, iar ulterior a familiilor Lónyay, Rhédey şi Wesselényi. Mănăstirea din Bixad, întemeiată în secolul al XVII-lea, a devenit treptat cel mai important proprietar al terenurilor din localitate. În secolul al XIX-lea mai multe familii stăpâneau moşii în localitate, mai ales datorită faptului că în acea vreme Bixad a devenit un veritabil centru al turismului balnear. Băile curative de aici au fost bine-cunoscute în întreaga monarhie (după cum reiese din documentele contemporane), iar apa minerală îmbuteliată în sat a fost transportată şi comercializată în mai toată Europa. Apa minerală de aici este o apă clorurată sulfuroasă, recomandată atât pentru băi curative, cât şi pentru uz intern. Un afiş care a supravieţuit valurilor istoriei secolului al XX-lea recomandă Băile Bixad ca şi „Karlsbad-ul din Ungaria”. Importanţa localităţii este dovedită şi de faptul că linia feroviară, terminată în 1906 pentru a stabili legătura Oaşului spre Satu Mare s-a construit până în Bixad.
Zbuciumatul secol al XX-lea a transformat total viaţa localităţii. Comunitatea însemnată de izraeliţi de aici a fost deportată şi practic desfiinţată, iar mănăstirea localităţii a fost transferată bisericii ortodoxe în 1948, anul în care religia greco-catolică a fost pusă înafara legii. După numai şase ani a fost închisă, clădirea fiind utilizată prima dată ca şi centru de recreere al sindicatului minier şi ulterior ca şi preventoriu pentru copii. În primăvara anului 1989 a redevenit mănăstire, deschizându-şi porţile pentru călugării ortodocşi. Activitatea balneară a dispărut însă definitiv, băile au fost desfiinţate, în locul centrului balnear de odinioară astăzi funcţionează un centru pneumofiziologic. Clădirile vechi se află într-o stare destul de degradată, numai copacii seculare ai parcului mai păstrează câte ceva din atmosfera unei staţiuni balneare care se putea compara cu cele mai vestite băi din Europa.
Populaţia satului a fost de 2774 locuitori în 2002, când comuna întreagă a avut 7544 locuitori. Structura etnică este dominată de români - 97,78%, alături de care sunt prezenţi şi rromi - 1,1%, maghiari - 0,53%, şi o comunitate de slovaci - 0,51%, în Boineşti.
Activităţile comerciale din comună sunt dominate de agricultură, mineritul din trecut fiind total desfiinţat. Prezenţa întreprinderilor mici, cu activităţi foarte variate şi ponderea importantă a forţei de muncă plecată peste hotare sunt trăsăturile de bază ale vieţii economice contemporane.
Cea mai importantă atracţie din punct de vedere turistic a localităţii o constituie Mănăstirea din Bixad. Documentele atestă prezenţa acesteia încă din 1614, iar în 1700 a devenit primul aşezământ monahal greco-catolic din judeţ, ctitorit de arhimandritul grec Isaia, care şi-a schimbat credinţa ortodoxă cu cea greco-catolică. În 1701 ctitorul a fost ucis în condiţii neclarificate nici până astăzi, iar mănăstirea a fost jefuită şi incendiată. În 1759 episcopul din Munkacevo trimite în mănăstire călugări din ordinul Sf. Vasile cel Mare, iar biserica actuală a fost construită în 1769 şi sfinţită în 1771 cu hramul "Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel". Turnul bisericii a fost construit în secolul XX. Constituie cel mai însemnat punct de pelerinaj din judeţ, icoana făcătoare de minuni fiind până astăzi căutată de mulţi credincioşi.
Cealaltă biserică ortodoxă a localităţii a fost construită în 1881, iar cea reformată în 1952.