Este unul dintre cele mai frumoase monumente ecleziastice din lemn ale judeţului Satu Mare. Primul lăcaş de cult din Corund este menţionat în anul 1494, într-un act de judecată. Biserica actuală, construită în anul 1723, se alătură lăcaşurilor de cult ridicate în prima jumătate a secolului al XVIII-lea în zona Codru. Cadrul natural, bogat în păduri, a oferit comunităţii materialul de construcţie necesar. Ridicată iniţial în mijlocul cimitirului, pe un deal, biserica a fost strămutată în anul 1868, împreună cu vatra satului. Mutarea ei a durat doi ani, fiind transportată pe tălpi de lemn, trase de boi, iar unde „o apuca duminica acolo se făcea slujba”. Prezenţa edificiului este semnalată şi astăzi de departe de turnul zvelt, aşezat deasupra pronaosului, asigurând nevoia de echilibru şi armonie a proporţiilor. Turnurile bisericilor din zona Codrului au ca trăsătură specifică planul de bază
mare, precum şi galeria mult ieşită în afara acestuia. Coiful turnului se continuă în formă de piramidă octogonală, având la bază patru turnuleţe în miniatură. Tipul bisericii cu navă şi absidă răsăriteană decroşată, cu cinci laturi, este întâlnit în Transilvania, dar şi în Moldova şi Muntenia, fiind o moştenire a epocii anterioare. Pereţii bisericii sunt decoraţi în exterior de un brâu sculptat cu motivul funiei, puternic scos în relief, acelaşi motiv decorativ încadrând uşa de acces. Este remarcabilă pictura murală interioară, datând de la începutul secolului al XIX-lea. În pronaos, pe peretele de vest este tratată tema Judecăţii de apoi. Concepţiile populare despre lumea de dincolo şi despre pedepsele pe care le primesc păcătoşii, sunt redate în pictura bisericilor codreneşti din regiunea Sătmarului prin viziunea asupra „muncilor iadului”, în care predomină figurile demonice. Personajul principal, Lucifer, acuză sufletul pentru toate păcatele săvârşite: minciuna, calomnia, lenevia, lăcomia, beţia, furtul, zgârcenia, gelozia, mândria, mânia, uciderea, necurăţia, adulterul, sodomia, erezia, necredinţa, nemilostivirea. Fiecare registru iconografic este însoţit de textul aferent temei redate: „biraiele care fac legile strâmbe”, „muiere care strică pruncii”, „lacomul care taie pământul altuie”, „care-şi suduie părinţii”, „care joacă strâmb”, „lenea”, „furtul”, etc. Programul iconografic al naosului este cel stabilit de tradiţia bizantină, iar realizarea este tributară sfârşitului secolului XVIII, cu inovaţiile de rigoare aduse de meşterii zugravi în pictura murală a bisericilor din Transilvania. Întreg edificiul ecleziastic emană nobleţe şi rafinament, constituindu-se în mărturia artei tradiţionale româneşti, fiind inclus în lista naţională a monumentelor istorice din România. (DB).Bibliografie:
Bărnuţiu, Elena – Kiss, Imola, „Pictura murală a bisericii din Corund între tradiţia post-bizantină şi influenţa barocului occidental”, în Relaţii interetnice în zona de contact româno-maghiaro-ucraineană din secolul al XVIII-lea până în prezent, Satu Mare, 1999, p. 580–590.
