Perioada construirii primei mănăstirii de către neamul Kaplony poate fi presupusă încă în secolul al XI-lea, însă data exactă rămâne necunoscută. Biserica mănăstirii închinată Sf. Martin a fost patronată în comun de familiile din neamul Kaplony chiar şi după împărţirea proprietăţii, şi a constituit locul de înmormântare a descendenţilor acestui neam. Dintre puţinele informaţii scrise păstrate despre biserică din perioada medievală, cea mai importantă este diploma din 1444, care enumeră bunurile mobile aflate în proprietatea edificiului de cult. În ultimul document medieval despre mănăstire, datând din 1479, se precizează că biserica este de dimensiuni mari şi are două turnuri. Pe parcursul secolului al XVI-lea mănăstirea este părăsită, iar clădirea bisericii începe să se ruineze. 
Reconstruirea edificiului a fost iniţiată de Alexandru Károlyi (1668–1743), descendent din neamul Kaplony, care a dăruit mănăstirea franciscanilor în 1711. Lucrările de restaurare a mănăstirii se extind pe o perioadă lungă de timp, deoarece primul călugăr franciscan a ajuns aici abia în 1719. În timpul lucrărilor de restaurare, biserica medievală cu două turnuri şi trei nave absidate a suferit modificări nesemnificative: o parte din ferestrele medievale au fost lărgite, nava principală a fost boltită în 1730, însă bolta navelor secundare s-a păstrat probabil în forma originală. S-a construit, de asemenea, o şarpantă comună pentru cele trei nave.
Lângă latura sudică a bisericii a fost realizată o nouă criptă pentru familie, care o înlocuia pe cea originală, situată în faţa altarului, în nava centrală. Restaurarea bisericii a fost finalizată în 1740. Cutremurul din 1834 a afectat grav biserica. Reconstruirea edificiului în stil romantic, după planurile lui Ybl Miklós, s-a realizat între 1842–1847. S-au desfiinţat pilaştrii medievali (păstrându-se doar două dintre capitelurile originale), iar bolţile, cu excepţia celor din absida sanctuarului, au fost înlocuite cu un tavan casetat. Noua criptă din spatele altarului, cu planul în formă de cruce, dă impresia unui mausoleu paleocreştin. 
Rămăşiţele pământeşti ale membrilor familiei Károlyi au fost strămutate în noua locaţie. Hramul iniţial al bisericii, Naşterea Domnului, a fost înlocuit de Alexandru Károlyi cu cel de Sf. Anton de Padova. Din interior merită a fi menţionate fragmentele mobilierului în stil baroc, picturile în ulei pe pânză reprezentând staţiile Calvariei şi în special, sarcofagele de bronz din cripta familiei. (TSz).Bibliografie:
Tempfli Imre, A kaplonyi monostor-templom, Szatmárnémeti 2002. Otthonom Szatmár Megye 17.