Situată pe meleagurile Sălajului, localitatea Hodod a fost, până la începutul secolului XX, un centru zonal important. Până în perioada Angevină, moşia aparţine domeniului regal, iar în 1383 este dăruită familiei Jakcs de Coşeiu, împreună cu satele vecine, Nadişu Hododului, Bogdand şi Corund. În centrul domeniului, proprietarii construiesc o cetate, menţionată documentar pentru prima dată în 1399. După stingerea familiei Jakcs, în 1584, moşia este dobândită de familia Wesselényi, patronii bisericii până în secolul XX. Satul de la poalele dealului cetăţii este menţionat ca târg în 1482. Bisericile din localităţile vecine funcţionau ca filii ale edificiului medieval din Hodod, închinat Sf. Ladislau. Enoriaşii au acceptat Reforma de timpuriu. Primul preot protestant al satului, menţionat încă din 1557, a fost Mihály Horváth, un om învăţat, care studiase teologia la Wittenberg. Biserica actuală a fost construită în secolul al XV-lea, în stil gotic. 
Sanctuarul edificiului cu o singură navă şi turn alipit faţadei vestice se închide cu trei dintre laturile unui octogon. Ferestrele înguste şi neregularităţile planului sugerează refolosirea unei părţi a bisericii anterioare. Bolta gotică cu nervuri a sanctuarului, formată din două segmente, este susţinută din exterior de contraforturi. Ferestrele duble în arc frânt de pe laturile sudică şi estică ale sanctuarului păstrează mulurile gotice. Sanctuarul este despărţit de navă de un arc de triumf în formă de arc frânt. Contraforturile şi urmele de pe pereţii navei sugerează o boltire anterioară, asemănătoare celei din sanctuar. Tavanul actual al navei este plat, pictat cu motive vegetale.
Cele două ferestre mari de pe partea sudică păstrează doar parţial mulurile gotice. Uşa care asigura accesul dinspre vest, azi situată între turn şi navă este simplă, cu profil semicircular. Portalul dinspre nord este tratat în retrageri succesive, decorat cu coloane în unghiurile retragerilor. Turnul actual a luat locul unui turn de dimensiuni mai mici, la începutul secolului XX. Din mobilierul bisericii, cel mai semnificativ este amvonul, realizat în 1754 de meşterul Dávid Sipos. Faţada amvonului este decorată cu motive vegetale şi conţine o inscripţie ce menţionează finanţatorul, Ferenc Wesselényi şi soţia Zsuzsanna Rhédei, şi anul realizării. Biserica are trei clopote datând din secolul al XVII-lea, cel mai vechi, din 1603, fiind realizat la Kosice. Clopotul cel mare, care a aparţinut iniţial cetăţii, a fost confecţionat în 1619, iar cel mai mic în 1651. Alunecările de teren din ultimele două decenii au afectat grav biserica, fiind necesară reconstruirea totală a navei. (SzP).
Bibliografie:
Emődi Tamás, A hadadi református templom, Kolozsvár, 1996. Erdélyi műemlékek 19.
Daniela Marcu-Istrate – Péter Levente Szőcs: „Sondaje arheologice la biserica reformată din Hodod (jud. Satu Mare)”. Studii şi Comunicări Satu Mare, seria Arheologie. XVII–XXI/1 (2000–2004). 113–120.