Toate cele trei sate au făcut parte din vechiul comitat Solnocu de Mijloc şi ulterior din judeţul Sălaj, urmând să revină judeţului Satu Mare abia în urma reorganizării administrativ-teritoriale din 1968.
Satul Santău are 1822 locuitori şi aparţine localităţilor atestate încă în Registrul Catolic din Oradea, în 1213. Proprietarii cei mai importanţi din localitate au fost pentru mai multe secole cei din familia Becsky. Localitatea prosperă deţinea drept de târg în secolul al XIII-lea, în 1444 este parohie romano-catolică însemnată (care s-a desfiinţat în urma răspândirii protestantismului), a treia localitate rurală ca şi mărime din comitatul Solnoc de Mijloc. Această comunitate prosperă dispare practic spre sfârşitul secolului al XVIII-lea, făcând necesară repopularea localităţii cu colonişti. În secolul al XIX-lea familia Becsky, reconvertită la ritul romano-catolic aduce familii de şvabi din localităţile înconjurătoare. Aceştia ridică prima dată o capelă şi ulterior o biserică romano-catolică. În descrieri din 1748 apare o biserică gotică ruinată, care iniţial a fost folosită de romano-catolici şi urma să fie demolată. Biserica actuală a romano-catolicilor datează din 1831-37 şi a fost închinată Sfântului Ignaţiu de Loyola. Greco-catolicii au avut o mănăstire în sat în secolul al XVIII-lea, dar au fost alungaţi. Biserica ortodoxă a fost construită în 1900 şi are hramul Adormirea Maicii Domnului şi Apostolii Petru şi Pavel. Biserica reformată a fost construită între 1859-62.
Activitatea economică predominantă din comună este agricultura organizată în asociaţii de proprietari, cultura plantelor şi creşterea animalelor fiind la fel de importante. Culturile cele mai importante sunt sfecla de zahăr, porumbul, grâul, rapiţa şi ovăzul. Serviciile şi industria sunt prezente cu unităţi mai mici.
Comuna face parte din Microregiunea Tăşnadului.
Monumente:
- Santău - Biserica ortodoxă, „Adormirea Maicii Domnului”
- Santău - Biserica romano-catolică, „Sf. Ignaţiu de Loyola”