Biserica, ridicată în secolul al XVIII-lea, a fost construită din bârne masive, a căror îmbinare se finalizează sub forma numită „cap de rândunică”, ce oferă întregului sistem inclusiv funcţii decorative. Biserica se remarcă prin turnul deosebit de frumos realizat, cu un foişor sculptat cu măiestrie, dispus în exterior sub formă de cerdac, susţinut de patru stâlpi, fiecare având trei braţe ce joacă şi un rol decorativ. Din mijlocul coifului în patru ape se înalţă săgeata. Întregul edificiu este dominat de acest turn executat cu multă pricepere şi migală, exprimând implicit tendinţa spre verticalitate. În 1820, pridvorul este transformat în pronaos, pentru a mări spaţiul liturgic, construindu-se actualul pridvor cu stâlpi de lemn. Cafasul este tot rezultatul lucrărilor de construcţie din anul 1820. Pictura interioară s-a păstrat doar fragmentar, pe bolta naosului. Registrele iconostasului sunt reduse ca număr, iar stilul este influenţat de picturile apusene. Biserica este înscrisă în Lista naţională de monumente istorice. (DB).