În perioada medievală, biserica târgului Carei a fost închinată Tuturor Sfinţilor. Protestanţii au preluat biserica în cursul secolului al XVI-lea, dar contele Alexandru Károlyi (1668–1743) a redato catolicilor în anul 1723. În schimb, a construit o nouă biserică pentru comunitatea protestantă la marginea oraşului. În acel an, Alexandru Károlyi a adus în oraş ordinul piariştilor, construind pentru călugări o mănăstire şi o şcoală, care a început să funcţioneze în 1727. După un desen din secolul al XVIII-lea reiese că biserica păstra încă forma medievală asemănătoare altor edificii cunoscute ale zonei din secolul al XV-lea: sanctuar poligonal alungit, contraforturi, turn alipit faţadei vestice. Turnul avea în acea perioadă o coroană în formă de bulb de ceapă, în stil baroc. Construirea noii biserici în stil baroc a fost începută de Antal Károlyi (1732–1791) din recunoştinţă pentru naşterea fiul său, Iosif. Construcţia a avut loc în perioada 1769–1791, cu mici întreruperi. Planul bisericii a fost realizat de către arhitectul familiei, Jopsef Bitthauser. În Historia Domus este menţionat în legătură cu construcţia şi numele lui Franz Siebel, probabil realizatorul planului.
Biserica este una dintre cele mai reuşite din zonă în secolul al XVIII-lea. Navei de plan rectangular, cu colţurile rotunjite, i-a fost adăugat un sanctuar mai îngust, încheiat cu o absidă semicirculară şi un hol de aceleaşi dimensiuni în dreptul uşii de intrare. De o parte şi de alta a sanctuarului au fost construite două sacristii, având câte un oratoriu în partea superioară. Corul este susţinut de piloni situaţi în holul dinspre vest şi prevăzut cu o balustradă arcuită. Accesul în cor se face din exterior, prin două scări separate alipite turnului, de o parte şi de alta a acestuia. În interior, orientarea mobilierului liturgic este fie centrală, fie longitudinală. Peretele interior al bisericii, divizat cu ajutorul pilaştrilor, este prevăzut cu nişe de mărime variabilă, conţinând icoane realizate de maestrul vienez Johann Ignatz Cymbal. Şase dintre cele opt altare secundare ale edificiului de cult sunt realizate în stil baroc. De la stânga la dreapta, altarele sunt închinate lui Sf. Andrei de Avellino, Sf. Iosif, Sf. Anton de Padova, Sf. Ioan Nepomuk, Sf. Treime şi Sf. Fecioare alături de cei trei Sfinţi Regi ai Ungariei. Tavanul boltit este decorat cu stucatură. Pe fondul din marmură gri al altarului principal au fost realizaţi doi pilaştri din marmură roz, care încadrează imaginea principală a sanctuarului, cea a Sf. Iosif de Calasanz, fondatorul ordinului piarist. Elementul interesant al picturii este reprezentarea vestimentaţiei ascultătorilor sfântului, tipică nobililor maghiari ai perioadei respective.
Pe Masa Altarului de forma unui sarcofag, încadrat de doi îngeri în poziţie de rugăciune se află tabernacolul pictat în alb şi auriu. Uşa tabernacolului este decorată cu un basorelief reprezentând Răstignirea. Deasupra cornişei principale sunt reprezentaţi îngeri şi putti, dăruind Sf. Iosif de Calasanz coroane şi ghirlande de flori. Şi exteriorul bisericii este dominat de elemente arhitecturale tipic baroce: faţada principală este decorată cu statuete, cornişele şi pilaştrii sunt proeminenţi. Faţada continuă în partea superioară cu turnul, ieşind în rezalit, cu laturi bombate. La limita superioară a turnului şi pe faţadele secundare sunt vizibile urme ale restaurării realizate de Ybl Miklós după cutremurul din 1834. Pe frontonul principal, deasupra cornişei sunt aşezate pe volute câte patru statui de piatră, iar pe nivelul trei al turnului este realizată stema monumentală a familiei Károlyi. În mod rar întâlnit, biserica are acoperiş mansardat. (TSz).
În perioada medievală, biserica târgului Carei a fost închinată Tuturor Sfinţilor. Protestanţii au preluat biserica în cursul secolului al XVI-lea, dar contele Alexandru Károlyi (1668–1743) a redato catolicilor în anul 1723. În schimb, a construit o nouă biserică pentru comunitatea protestantă la marginea oraşului. În acel an, Alexandru Károlyi a adus în oraş ordinul piariştilor, construind pentru călugări o mănăstire şi o şcoală, care a început să funcţioneze în 1727. După un desen din secolul al XVIII-lea reiese că biserica păstra încă forma medievală asemănătoare altor edificii cunoscute ale zonei din secolul al XV-lea: sanctuar poligonal alungit, contraforturi, turn alipit faţadei vestice. Turnul avea în acea perioadă o coroană în formă de bulb de ceapă, în stil baroc. Construirea noii biserici în stil baroc a fost începută de Antal Károlyi (1732–1791) din recunoştinţă pentru naşterea fiul său, Iosif. Construcţia a avut loc în perioada 1769–1791, cu mici întreruperi. Planul bisericii a fost realizat de către arhitectul familiei, Jopsef Bitthauser. În Historia Domus este menţionat în legătură cu construcţia şi numele lui Franz Siebel, probabil realizatorul planului. 
Biserica este una dintre cele mai reuşite din zonă în secolul al XVIII-lea. Navei de plan rectangular, cu colţurile rotunjite, i-a fost adăugat un sanctuar mai îngust, încheiat cu o absidă semicirculară şi un hol de aceleaşi dimensiuni în dreptul uşii de intrare. De o parte şi de alta a sanctuarului au fost construite două sacristii, având câte un oratoriu în partea superioară. Corul este susţinut de piloni situaţi în holul dinspre vest şi prevăzut cu o balustradă arcuită. Accesul în cor se face din exterior, prin două scări separate alipite turnului, de o parte şi de alta a acestuia. În interior, orientarea mobilierului liturgic este fie centrală, fie longitudinală. Peretele interior al bisericii, divizat cu ajutorul pilaştrilor, este prevăzut cu nişe de mărime variabilă, conţinând icoane realizate de maestrul vienez Johann Ignatz Cymbal. Şase dintre cele opt altare secundare ale edificiului de cult sunt realizate în stil baroc. De la stânga la dreapta, altarele sunt închinate lui Sf. Andrei de Avellino, Sf. Iosif, Sf. Anton de Padova, Sf. Ioan Nepomuk, Sf. Treime şi Sf. Fecioare alături de cei trei Sfinţi Regi ai Ungariei. Tavanul boltit este decorat cu stucatură. Pe fondul din marmură gri al altarului principal au fost realizaţi doi pilaştri din marmură roz, care încadrează imaginea principală a sanctuarului, cea a Sf. Iosif de Calasanz, fondatorul ordinului piarist. Elementul interesant al picturii este reprezentarea vestimentaţiei ascultătorilor sfântului, tipică nobililor maghiari ai perioadei respective. 
Pe Masa Altarului de forma unui sarcofag, încadrat de doi îngeri în poziţie de rugăciune se află tabernacolul pictat în alb şi auriu. Uşa tabernacolului este decorată cu un basorelief reprezentând Răstignirea. Deasupra cornişei principale sunt reprezentaţi îngeri şi putti, dăruind Sf. Iosif de Calasanz coroane şi ghirlande de flori. Şi exteriorul bisericii este dominat de elemente arhitecturale tipic baroce: faţada principală este decorată cu statuete, cornişele şi pilaştrii sunt proeminenţi. Faţada continuă în partea superioară cu turnul, ieşind în rezalit, cu laturi bombate. La limita superioară a turnului şi pe faţadele secundare sunt vizibile urme ale restaurării realizate de Ybl Miklós după cutremurul din 1834. Pe frontonul principal, deasupra cornişei sunt aşezate pe volute câte patru statui de piatră, iar pe nivelul trei al turnului este realizată stema monumentală a familiei Károlyi. În mod rar întâlnit, biserica are acoperiş mansardat. (TSz).