Urmând exemplul familiei Károlyi, oraşul a acceptat noua religie protestantă pe parcursul secolului al XVI-lea, iar comunitatea reformată a folosit biserica medievală din localitate. Familia s-a recatolicizat relativ timpuriu, dar Alexandru Károlyi a anulat abia în anul 1723 dreptul protestanţilor de a folosi edificiul de cult, invocând motivul că bunicul său, Mihály, este înmormântat în biserică. În compensaţie, a construit pentru protestanţi, la marginea oraşului, un oratoriu fără turn. O nouă biserică a fost ridicată 30 de ani mai târziu, prin contribuţia credincioşilor. Turnul a fost realizat doar după emiterea Decretului de Toleranţă, între anii 1793–95, iar un an mai târziu şi nava a fost lărgită. Turnul realizat în stil baroc târziu este decorat cu pilaştri şi cornişe, are o coroană în formă de bulb de ceapă, cu lanternă. Nava poligonală este ornamentată cu pilaştri şi cornişe proeminente, geamurile semicirculare au decoraţii asemănătoare cu cele ale turnului. Stucatura interioară, decoraţiile exterioare de pe navă şi portic pot fi datate în a doua parte a secolului XX. Potrivit inscripţiilor, realizarea amvonului în stil clasic a fost finanţată de Breasla Cizmarilor în anul 1835, iar scaunul preotului prin contribuţia Breslei Postăvarilor, doi ani mai târziu. Orga bisericii, achiziţionată de Breasla Tăbăcarilor a fost realizată la Debrecen în anul 1872. Dintre cele trei clopote, cel mai vechi datează din 1839, iar cele două mai noi din 1926. 
Deasupra holului sudic există o placă, iar în grădină o statuie, ambele dedicate lui Gáspár Karoli (1529–1591), primul traducător al Bibliei în limba maghiară, originar din oraş. (TSz).Bibliografie:
Benedek Zoltán, A nagykárolyi Károli Gáspár református templom, Nagyvárad, 1998.