Zidită între anii 1935–1936, din iniţiativa şi după planurile renumitului artist plastic sătmărean Aurel Popp (1879–1960), capela este o construcţie deosebit de interesantă din punct de vedere arhitectural, îmbinând în mod fericit stilul neobrâncovenesc cu elemente tradiţionale. Clădirea are planul dreptunghiular, cu absidă pătrată. Pereţii navei şi ai absidei sunt încinşi cu un motiv ce imită cununa de spini a Mântuitorului. Coloane adosate sprijină arcade semicirculare, împărţind nava şi pe verticală. Coloanele au capitelurile sculptate cu motivul viţei de vie şi a florii de acant. Zidul navei este străpuns sub arcade de ferestre împărţite prin menouri din piatră, sub formă de coloane cu capitel corintic. Sculpturile decorative exterioare sunt executate din piatră artificială. Intrarea în capelă se face printr-un portal semicircular tratat în retrageri succesive, având aşezate în unghiurile retragerilor câte trei coloane cu capitel corintic, cu fus canelat şi cu fus în torsadă.
Capela este înzestrată cu un foişor caracteristic arhitecturii româneşti, sprijinit de două coloane. Faţada este încununată de un fronton triunghiular străpuns de o rozetă. Ferestrele sunt străjuite pe interior, de o parte şi alta, de alte două coloane. Bolta sanctuarului are patru segmenţi, în centrul lor aflându-se o rozetă. O parte a iconostasului provine de la biserica veche din Aciua şi o altă parte de la biserica din Ruşeni. Întreaga sculptură are un aspect dantelat, fiind realizată cu o deosebită migală, predominând culoarea aurie, ce-i conferă o preţiozitate evidentă. Fiind iniţial o capelă funerară de familie, subsolul are rolul de criptă, în care sunt aşezate osemintele marelui artist sătmărean Aurel Popp. (DB).
Zidită între anii 1935–1936, din iniţiativa şi după planurile renumitului artist plastic sătmărean Aurel Popp (1879–1960), capela este o construcţie deosebit de interesantă din punct de vedere arhitectural, îmbinând în mod fericit stilul neobrâncovenesc cu elemente tradiţionale. Clădirea are planul dreptunghiular, cu absidă pătrată. Pereţii navei şi ai absidei sunt încinşi cu un motiv ce imită cununa de spini a Mântuitorului. Coloane adosate sprijină arcade semicirculare, împărţind nava şi pe verticală. Coloanele au capitelurile sculptate cu motivul viţei de vie şi a florii de acant. Zidul navei este străpuns sub arcade de ferestre împărţite prin menouri din piatră, sub formă de coloane cu capitel corintic. Sculpturile decorative exterioare sunt executate din piatră artificială. Intrarea în capelă se face printr-un portal semicircular tratat în retrageri succesive, având aşezate în unghiurile retragerilor câte trei coloane cu capitel corintic, cu fus canelat şi cu fus în torsadă. 
Capela este înzestrată cu un foişor caracteristic arhitecturii româneşti, sprijinit de două coloane. Faţada este încununată de un fronton triunghiular străpuns de o rozetă. Ferestrele sunt străjuite pe interior, de o parte şi alta, de alte două coloane. Bolta sanctuarului are patru segmenţi, în centrul lor aflându-se o rozetă. O parte a iconostasului provine de la biserica veche din Aciua şi o altă parte de la biserica din Ruşeni. Întreaga sculptură are un aspect dantelat, fiind realizată cu o deosebită migală, predominând culoarea aurie, ce-i conferă o preţiozitate evidentă. Fiind iniţial o capelă funerară de familie, subsolul are rolul de criptă, în care sunt aşezate osemintele marelui artist sătmărean Aurel Popp. (DB).