Satu Mare - Biserica greco-catolică „Sf. Nicolae” din Mintiu

Primii „greci” au venit în oraşele Satu Mare şi Mintiu după cucerirea Oradiei, în 1660. În acea perioadă, termenul „grec” nu avea sens etnic sau confesional, ci denumea ansamblul populaţiei creştine supuse turcilor (comercianţi, meşteşugari) provenind din Peninsula Balcanică, indiferent dacă aceştia erau greci, slavi sau vlahi. Locuitorii greci ai celor două oraşe au fost înzestraţi cu privilegii de împăratul Leopold I, în 1667. În privilegiul reînnoit este aprobată şi construcţia unei biserici, cu condiţia acceptării unirii cu biserica romano-catolică. Demetrius Monasterli, preotul grecilor, a finanţat construirea primei biserici din lemn în 1683. Biserica a fost sfinţită în prezenţa lui Johannes Josephus De Camellis, episcopul de Mukacevo, în 1690. Comunitatea a suferit multe restricţii în timpul luptelor conduse de Francisc Rákóczi al II-lea. La sosirea armatei lui Rákóczi, garnizoana germană a cetăţii Satu Mare a incendiat oraşul, distrugând total şi biserica grecilor. După asaltul cetăţii, Rákóczi a ordonat locuitorilor greci să părăsească oraşul şi să se mute la Tokaj. În 1711 mai rămăseseră în oraş doar trei familii de greci. Mai târziu, însă, în 1734, la Satu Mare trăiau deja şaizeci de familii de greci. În 1740 a fost construită a doua biserică din lemn, iar în 1757 aceasta a fost înlocuită cu una nouă, din piatră. Biserica avea o singură navă, turnul fiind alipit faţadei vestice. S-au construit două abside laterale, iar tavanul a fost casetat. La sfârşitul secolul al XIX-lea, tavanul bisericii s-a degradat şi a apărut pericolul prăbuşirii. Comunitatea a hotărât în prima fază construirea unui nou edificiu, dar în 1900, după planurile lui Sándor Fogarassy, s-a iniţiat în schimb o renovare radicală. Noul turn şi uşa principală au fost transferate în partea sudică a navei, cele două abside laterale au fost dezafectate, iar în partea vestică s-a realizat o nouă absidă, pentru a asigura simetria celor două aripi, de est şi de vest ale bisericii. În nord s-a construit o nouă capelă. Tot pe parcursul renovării a fost schimbat mobilierul. În 1948, regimul comunist a desfiinţat biserica greco-catolică, reînvierea bisericii devenind posibilă numai după 1989. O nouă renovare a edificiului a început în anii 1990, când pe partea nordică a fost construită o navă octogonală, un sanctuar şi două sacristii, iar sub navă o biserică subterană. Cupola navei a fost realizată în stil bizantin timpuriu. Decoraţiile edificiului sunt încă în curs de realizare (vitraliile şi iconostasul). Absida estică şi o parte a peretelui navei vechi se păstrează din biserca barocă. (TSz).