Lucrările de construcţie s-au desfăşurat între anii 1937–1938. Sub conducerea protopopului Ioan Ruşdea, edificiul primei catedrale ortodoxe din oraşul Satu Mare a fost executat după planurile arhitectului bucureştean G. P. Liteanu, îmbinând armonios stilul bizantin cu elementele arhitecturii tradiţionale româneşti. 
Faţada are un pridvor deschis sub o terasă, susţinută de şase stâlpi cu capiteluri. Naosul este încoronat cu o cupolă ce se sprijină pe patru stâlpi uriaşi (înălţimea lor fiind de 55 m de la fundaţie). Absida este semicirculară, lărgită cu o proscomidie şi cu un diaconicon. În cele patru colţuri a fost înălţat câte un turn, clopotele fiind aşezate în turnurile din faţă. 
În exterior biserica este încinsă cu un brâu median, în forma unei funii împletite, element constructiv-decorativ întâlnit frecvent în arhitectura bisericilor din lemn. Motivul „funiei” împletite simbolizează, în ornamentica românească, aspiraţia către transcendent. Primul clopot a fost aşezat în anul 1939 şi cântărea 1653 de kg. Pictura interioară a fost realizată de Eugen şi Eremia Profeta în tempera, în anul 1954. Iconostasul respectă fidel erminia bizantină, făcându-se remarcate părţile ornamentale sculptate din lemn de brad şi tei. Icoanele împărăteşti sunt executate cu deosebită măiestrie, având o valoare artistică incontestabilă. Edificiul este înscris în lista naţională de monumente istorice. (DB).Bibliografie:
Parohia Ortodoxă Română Satu Mare II, Istoricul parohiei (manuscris).
Ţolescu, Ioan, Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Satu Mare, în „Trepte vechi şi noi”, Oradea, 1980, p. 324–328.