După Reformă, numărul credincioşilor romano-catolici a scăzut în oraşul Satu Mare. În secolul al XVII-lea există momente în care biserica nici măcar nu a funcţionat, dar şi perioade în care iezuiţii şi-au putut desfăşura activitatea. Prima biserică parohială a fost construită între anii 1786–1789. Împăratul Francisc I a transformat Episcopia de la Agria în Arhiepiscopie, în 1804, iar Satu Mare a devenit centrul unei noi episcopii. În scurt timp a debutat construcţia catedralei, refolosindu-se şi părţi din vechea biserică. Lucrările au fost încheiate abia în 1837, în timpul episcopului János Hám. Realizatorul proiectului catedralei este necunoscut, rolul arhitectului József Hild este presupus, dar nedemonstrat. În mod cert realizatorul s-a inspirat din planul catedralei de la Agria întocmit de Hild. Pe sanctuarul alungit (parte a bisericii vechi) este alipită o navă rotundă, acoperită cu o cupolă, care continuă cu o încăpere patrulateră flancată de cele două turnuri. 
Faţada principală domină aspectul exterior al catedralei: în faţa uşii principale este construit un portic format din şase console în stil corintic, încheiat cu un timpan. În timpan este reprezentată în mod alegoric Credinţa, sub forma unei femei ţinând în mâini un potir şi o cruce. În spatele porticului, pe frontonul bisericii sunt aşezate trei statuete: în centru, Inima lui Iisus (statuia originală centrală, care reprezenta pe Iisus Înviat, se află azi în curtea catedralei), flancată de statuia Sf. Petru şi cea a Sf. Pavel. Turnul în formă de prismă, cilindric în partea superioară, este înconjurat de jur împrejur cu un balcon. Cupola turnului este arcuită (asemănătoare cupolei catedralei din Agria). Turnul şi peretele navei sunt decorate cu console şi pilaştrii. La parter, pe faţada principală, în cele două nişe a turnului, sunt situate statuile Sf. Ştefan şi Sf. Ladislau. Interiorul bisericii este decorat cu picturi murale repezentând scene biblice. Cea mai reuşită este cea din cupolă, Iisus în biserica din Ierusalim, realizată de către Riedler János în 1836. Pictura altarului reprezintă Înălţarea Domnului, originalul fiind realizat de un meşter din familia Pesky din Pesta. Acelaşi pictor a realizat picturile de pe scaunul canonicilor şi cele de pe confesor. 
Altarul principal a fost sculptat în marmură albă de către Félix Toman, în 1905. Lângă arcul de triumf sunt amenajate două altare secundare, dedicate Sf. Ioan Evanghelistul şi regele Sf. Ştefan. În cupolă se află alte două altare realizate din marmură gri, dedicate Sfintei Cruci şi Madonna Dolorosa. Tot în nava principală sunt situate altarele dedicate Sf. Ioan Nepomuk şi Sf. Aloisie. Originalele picturilor sunt opera familiei Pesky şi se află la palatul episcopal. În capela aşezată sub turnul sudic se află altarul Fecioarei din Lourdes, realizat după planul lui Ferenc Storno senior, în 1870. Cele mai frumoase piese care alcătuiesc mobilierul bisericii sunt stranele şi confesorul, realizate în stil clasic. În sacristie au fost aşezate piesele reprezentative din galeria de artă a episcopiei. În corul realizat în stil clasic se află orga realizată în 1925. (TSz).Bibliografie:
Bura László – Ilk Antal, A szatmári római katolikus székesegyház, Szatmárnémeti, 1994.
Muhi Csilla, A szatmári Székesegyház. Története és képzőművészeti értékei, Szatmárnémeti, 2000. Otthonom Szatmár megye 9.