Satu Mare - Capela palatului episcopal romano-catolic

Palatul episcopal, realizat în stil clasic, are mai multe faze de construcţie. Planul palatului a fost întocmit în 1805 de Josef Bitthauser, arhitectul familiei Károlyi. Casa scării, sala mare şi capela au fost realizate târziu, între anii 1837–1840. Primul episcop care a rezidat în palat a fost János Hám, din 1851. Clădirea a fost lărgită în 1859, când s-a construit aripa nord-vestică, iar biblioteca şi partea de legătură dintre aripile palatului au fost terminate abia în 1892. Palatul a fost grav afectat de bombardamentele din 1944. În vechime, clădirea cu un etaj a fost înconjurată de stradă din trei părţi. Faţada principală se termină cu un timpan. La nivelul superior, între pilaştrii realizaţi în stil corintic sunt deschise ferestrele arcuite, asemănătoare uşii principale. Faţada este prevăzută cu cornişe accentuate, pe vertical este compartimentată cu ajutorul lezenelor, iar spre colţuri cu cei doi pilaştri realizaţi în stil ionic. În interior, la intrare, se deschide spre dreapta casa scării, decorată cu balustrade din piatră (pietrele profilate sunt imitaţiile pietrelor originale). Casa scării asigură accesul la etajul superior, spre sala mare, care a primit forma actuală în 2004. La primul nivel, spre curte, în aripa mijlocie este aşezată capela, azi cu aspect eclectic, decorată cu stucatură cu tavan casetat şi vitralii, construită după planurile lui Ernő Foerk (1868–1934) în 1908. În această perioadă a fost realizat şi mobilierul capelei. În partea superioară a peretelui, picturile murale reprezintă sfinţii maghiari, încadraţi de chenare circulare. Altarul a fost realizat în 1806 pentru capela castelului din Ardud, unde a avut loc cununia lui Sándor Petőfi cu Júlia Szendrey. Pictura actuală a altarului reprezintă Fecioara cu Pruncul. Capela a fost închisă cu zid în perioada 1952–1990. (TSz).