Oraşul în sine s-a format la rândul lui prin contopirea a două localităţi vechi, despărţite cândva de cursul pârâului Egher. Importanţa localităţii a fost dată de poziţia acesteia în punctul de întâlnire al unor artere comerciale.
Săpăturile din localitate şi satele aparţinătoare au rezultat descoperiri importante din epoca pietrei şi cea a bronzului, s-au descoperit urmele şi unei localităţi prefeudale. Descoperirea cea mai importantă este o sabie găsită în 1965, probabil aparţinătoare unui conducător de trib şi se datează din secolul XVII-XVI î.Hr.
Prima atestare documentară a localităţii datează din 1270, când satul a intrat în posesia familiei Móric. Familia Sárközy, posesoare ulterior a localităţii se presupune a se trage din această familie medievală. După succesiuni şi dăruiri posesorul s-a schimbat des, până când, în urma unei căsătorii, familia Vécsey a devenit stăpâna localităţii, pe care a păstrat-o timp de mai mult de două secole. Această perioadă a fost hotărâtoare în procesul de formare a localităţii actuale.
Localitatea Livada Nouă (Újlak) este amintită prima dată în documente din prima jumătate a secolului al XVI-lea ca fiind în proprietatea unor nobili. O parte aparţinea familiei Móric, iar ulterior se impune familia Ujlaki precedată de alte familii nobiliare, cele mai importante fiind Péchy, Péterfy, Kende şi Weisz. Localitatea a fost pustiită de mai multe ori de oştile năvălitoare în special în urma cărora, spre sfârşitul secolului al XVIII-lea, numărul locuitorilor s-a redus simţitor. Pentru înlocuirea lor ajung în localitate colonişti ruteni şi slovaci, de unde provine majoritatea credincioşilor greco-catolici şi romano-catolici.
Al doilea război mondial a adus distrugeri materiale şi de vieţi omeneşti. Majoritatea importantei comunităţi izraelite şi-a pierdut viaţa în taberele morţii, moşierii au părăsit localitatea, iar în octombrie 1944 a avut loc şi o bătălie mai mică între trupele sovietice şi germane pe teritoriul Livadei, în care şi biserica romano-catolică a suferit daune importante în urma unui atac de branduri.
Componenţa etnică actuală a locuitorilor nu mai reflectă colonizările trecute, din cei 7004 locuitori ai oraşului (2002) 60,26% sunt maghiari, 34,39% români, 4,52% rromi, 0,58% ucraineni şi 0,25% de alte naţionalităţi.
Obţinerea statutului de oraş se datorează în primul rând industriei din localitate, aflată însă în urma agriculturii în ceea ce priveşte ocuparea forţei de lucru locale. Sectorul de servicii ar putea înregistra o dezvoltare importantă, fiindcă un investitor străin s-a arătat interesat de valorificarea apei termale găsite aici în anii 70.
Oraşul Livada face parte din asociaţia Micro-regională Eco-NaTur, înfiinţată să ajute dezvoltarea socio-economică a comunităţilor, în condiţiile protecţiei valorilor naturale din aceste localităţi.
Cel mai important monument de arhitectură al localităţii, castelul familiei Vécsey a fost construit între 1760-64. Clădirea aflată astăzi în administrarea Direcţiei Judeţene pentru Tineret a avut etaj ornamentat cu sculpturi din lemn, care s-a distrus în urma unui incendiu în 1823, iar castelul s-a acoperit ulterior fără a mai fi reconstruit cel de al doilea nivel. Deasupra intrării centrale se află blazonul familiei Vécsey, iar faţada clădirii este păzită de doi zmei executaţi din alamă pe jgheab, pentru a speria spiritele rele. Castelul este înconjurat de un parc englezesc ideal pentru plimbări, plin cu copaci seculari. În secolul al XX-lea castelul a revenit familiei Sztáray, care au fost nevoiţi să-l părăsească în 1944.
Biserica reformată din Livada Nouă (Újlak), construită în stil gotic târziu şi clopotniţa din lemn din secolul al XIX-lea constituie celălalt obiectiv de neocolit din Livada. Biserica a fost construită de Zsuzsanna Báthory, soţia banului Móric, împreună cu alte şase biserici (din care încă două erau pe teritoriul oraşului, una în Adrian şi una la Livada) în amintirea soţului şi fiului său, căzuţi în lupta împotriva turcilor. În secolul al XVI-lea biserica a ajuns în proprietatea bisericii reformate şi este singura rămasă din cele şapte biserici gotice. Pe cheia de boltă din absidă se păstrează blazonul familiei Báthory. Tot în absidă se găseşte o uşă zidită, pe care apare inscripţia 1457, data presupusă a construirii bisericii. Sunt remarcabile ferestrele în arc ogival, împărţite de menouri gotice de pe partea sudică a navei.
Biserica romano-catolică a fost construită la finele secolului al XVIII-lea, în stil baroc târziu, sub ctitoria familiei Vécsey. În secolul al XX-lea a fost mărită şi renovată. Biserica greco-catolică a fost înălţată între 1816-26 şi a fost renovată recent, atât în exterior, cât şi în interior. În centrul localităţii, în curtea conacului Péterfy a început construcţia unei biserici ortodoxe în 1993, terminată în zilele noastre.