Biserica medievală a oraşului Tăşnad, centru de protopopiat pe parcursul evului mediu, s-a păstrat relativ intactă. După inscripţia de pe cheia de boltă a sanctuarului, în anul 1476 biserica era aproape terminată. Construcţia a fost finanţată de László Geréb de Vingart, episcop de Alba Iulia şi rudă a regelui Matia Corvin. Sanctuarul alungit este închis cu trei laturi ale unui decagon.
Bolta cu nervuri şi mulurile geamurilor s-au păstrat în forma originală. După urma lăsată de nervurile bolţilor şi pilaştrii care se termină la nivelul podelei, se poate presupune că nava a fost la rândul ei boltită. Pe faţada nordică, din exterior, este vizibilă urma unei uşi arcuite. Biserica a devenit protestantă în secolul al XVI-lea. Pe parcursul secolului al XVII-lea, biserica a găzduit numeroase sinoade, edificiul bucurându-se de sprijinul principelui Transilvaniei. În 1660 turcii au ars biserica, masacrând credincioşii refugiaţi în interior. După incendiul din 1691, enoriaşii au construit o biserică din lemn, care a funcţionat până 1770, când a avut loc restaurarea edificiului medieval.
Ca urmare a restaurării, nava a fost înzestrată cu un tavan plat, din lemn. După finalizarea lucrărilor, şvabii au încercat să ocupe biserica cu forţa, dar au fost opriţi de către moşierul local, László Vay. Turnul în stil baroc târziu a fost construit de meşterul Jakab Vinkler din Carei, între anii 1814–1822. Coroana turnului a fost realizată de către dulgherul Horváth din Nagykálló (turnul are coroană asemănătoare cu cea din Nagykálló). Din cadrul mobilierului putem aminti scaunul preotului şi amvonul realizat în stil clasic în 1837. Alipit faţadei sudice a fost construit un hol în stil neogotic. Are două clopote, realizate în 1843, respectiv 1823. (TSz).
Biserica medievală a oraşului Tăşnad, centru de protopopiat pe parcursul evului mediu, s-a păstrat relativ intactă. După inscripţia de pe cheia de boltă a sanctuarului, în anul 1476 biserica era aproape terminată. Construcţia a fost finanţată de László Geréb de Vingart, episcop de Alba Iulia şi rudă a regelui Matia Corvin. Sanctuarul alungit este închis cu trei laturi ale unui decagon. 
Bolta cu nervuri şi mulurile geamurilor s-au păstrat în forma originală. După urma lăsată de nervurile bolţilor şi pilaştrii care se termină la nivelul podelei, se poate presupune că nava a fost la rândul ei boltită. Pe faţada nordică, din exterior, este vizibilă urma unei uşi arcuite. Biserica a devenit protestantă în secolul al XVI-lea. Pe parcursul secolului al XVII-lea, biserica a găzduit numeroase sinoade, edificiul bucurându-se de sprijinul principelui Transilvaniei. În 1660 turcii au ars biserica, masacrând credincioşii refugiaţi în interior. După incendiul din 1691, enoriaşii au construit o biserică din lemn, care a funcţionat până 1770, când a avut loc restaurarea edificiului medieval. 
Ca urmare a restaurării, nava a fost înzestrată cu un tavan plat, din lemn. După finalizarea lucrărilor, şvabii au încercat să ocupe biserica cu forţa, dar au fost opriţi de către moşierul local, László Vay. Turnul în stil baroc târziu a fost construit de meşterul Jakab Vinkler din Carei, între anii 1814–1822. Coroana turnului a fost realizată de către dulgherul Horváth din Nagykálló (turnul are coroană asemănătoare cu cea din Nagykálló). Din cadrul mobilierului putem aminti scaunul preotului şi amvonul realizat în stil clasic în 1837. Alipit faţadei sudice a fost construit un hol în stil neogotic. Are două clopote, realizate în 1843, respectiv 1823. (TSz).