Teritoriul administrativ al oraşului cuprinde şi localităţile rurale Blaja, Cig, Sărăuad, Raţiu şi Valea Morii. A făcut parte din vechiul comitat Solnocu de Mijloc, după care a ajuns parte a judeţului Sălaj, şi numai în urma reorganizării administrativ-tritoriale din 1968 a fost încorporat în judeţul Satu Mare, an în care şi-a redobândit şi titlul de oraş.
Prima atestare documentară a localităţii datează din perioada posterioară primei invazii tătăreşti (1246), ca fiind moşia episcopului din Transilvania. A fost centrul vicariatului de peste Meseş al Episcopiei Transilvaniei, iar în 1456 este atestat ca şi oppidum. Peste două decenii Matei Corvin permite episcopului Transilvaniei să ridice o cetate de lemn sau de piatră pe moşia episcopală numită Tăşnad.
În secolele XVI-XVII oraşul este distrus de mai multe ori de turci şi tătari, iar populaţia supravieţuitoare a fost decimată de epidemii. Reducerea numărului de locuitori a fost unul dintre motivele pentru care în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea au fost colonizaţi şvabi romano-catolici atât din localităţile înconjurătoare, cât şi dinafara graniţelor. Până în 1879 a avut statutul de oraş cu consiliu local, iar la începutul secolului al XX-lea este amintit ca şi comună, centru de plasă. Teroarea care a dominat anii 40 a afectat serios şi populaţia Tăşnadului, în 1944 au fost deportaţi locuitorii israeliţi, iar în 1945 locuitorii şvabi au fost deportaţi în Uniunea Sovietică pentru muncă silită. La recensământul din 2002 s-a înregistrat o populaţie de 9528 locuitori, din care 52,69% români, 37,57% maghiari, 8,81% rromi, 0,74% germani şi şvabi, şi 0,2% de altă naţionalitate. Oraşul este centrul unei primei microregiuni din judeţ, Asociaţia de Cooperare şi de Dezvoltare a Microregiunii Tăşnad cuprinde şi comunele Andrid, Cehal, Pir, Săcăşeni, Santău, Săuca.
Viaţa economică a oraşului a fost dominată de agricultură şi de prelucrarea produselor agricole, a fost renumit vinul de aici (bacator). În a doua jumătate a secolului al XX-lea şi Tăşnadul este intens industrializat, se înfiinţează unităţi industriale de prelucrarea lemnului, de construcţia maşinilor şi de industrie uşoară. O parte din aceste unităţi supravieţuiesc şi schimbărilor politice din 1989, continuându-şi activitatea în condiţiile privatizării. În prezent profilul industrial al oraşului este dominat de unităţi de prelucrare a lemnului, de industrie alimentară şi textilă. În ultimii ani a cunoscut o dezvoltare importantă sectorul serviciilor din oraş. În anul 2000 Tăşnadul a fost declarat staţiune turistică de interes local, pe baza ştrandului său termal. Ştrandul a fost dezvoltat cu ajutorul resurselor nerambursabile şi locale astfel încât astăzi oferă numeroase servicii vizitatorilor şi se bucură de o popularitate din ce în ce mai mare. În cadrul lucrărilor de lărgire a ştrandului s-au descoperit vestigii neolitice importante, şi tot de numele oraşului Tăşnad se leagă două descoperiri importante de monezi medievale.
Cel mai important monument de arhitectură al oraşului este biserica reformată, construită în a doua jumătate a secolului al XV-lea (terminată în 1476), în stil gotic târziu. Biserica a fost înălţată de romano-catolici, ulterior a fost preluată de reformaţi, în urma trecerii majorităţii populaţiei la biserica reformată. Edificiul a găzduit mai multe sinoade, dar în 1660 a fost incendiată în timpul atacului turcilor şi a tătarilor, după care timp de mai mult de un secol lăcaşul va fi nefolosit. În 1758 catolicii încerc s-o recucerească dar fără succes. Biserica reconstruită este dezvoltată cu turnul în stil baroc între anii 1814-1822.
În spatele bisericii reformate se află conacul Cserei. La sfârşitul secolului al XV-lea, posesorul oraşului, episcopul Transilvaniei îşi construieşte un castel la Tăşnad, care s-a demolat şi probabil în locul acestuia s-a construit conacul actual în stil baroc, care găzduieşte astăzi expoziţiile istorice şi etnografice ale Muzeului orăşenesc.
Romano-catolicii îşi construiesc biserica după eşecul redobândirii bisericii vechi, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, dar şi noua construcţie a trebuit demolată în urma distrugerilor suferite. Actuala biserică a fost terminată în 1905.
Biserica greco-catolică s-a construit în 1996. Construcţia modernă are formă triunghiulară, simbol al Sfântei Treimi.
Catedrala ortodoxă actuală a fost construită între 1998 şi 2000, fiind sfinţită în cinstea Maicii Domnului.
Dintre oamenii de seamă, născuţi aici se remarcă episcopul greco-catolic Grigore Maior (1715-1795) născut în Sărăuad. De numele lui se leagă construirea în 1773 a bisericii greco-catolice din locul natal.
Personalităţile remarcabile născute aici sau altfel legate de Tăşnad sunt comemorate de localnici prin statui şi plăci comemorative. În parcul central se află statuia lui Grigore Maior, lui Lajos Bíró, biolog şi etnograf, avocatului Coriolan Şter şi pictorului Sámuel Keresztesi. Scriitorul de piese de cabaret Károly Nóti şi regizorul György Harag au plăci comemorative în oraş, amândoi fiind născuţi în Tăşnad.