Pişcolt
Unelte Document
Versiune Tipăribilă
Trimite adr. prin mail
Available in:
- hu
- ro
Comuna cea mai vestică din judeţ se află la o distanţă de 56 km spre sud-vest de Satu Mare, pe şoseaua DN19 (E671), la 17 km de Carei, la graniţa judeţului cu judeţul Bihor şi cu Ungaria. Are legătură feroviară pe linia Satu Mare – Oradea prin staţia Resighea. Cea mai mare parte a comunei se situează în zona nisipoasă a Câmpiei Careiului şi include trei localităţi: Pişcolt, Resighea şi Scărişoara Nouă.
Populaţia de 3263 locuitori înregistraţi în 2002 s-a declarat în proporţie de 61,9% română, 27,39% maghiară şi 13,26% rromă. Comunitatea izraelită, destul de numeroasă înaintea celui de al doilea război mondial, a dispărut şi numai mormintele semnalează prezenţa ei odinioară.
Prima atestare a localităţii Pişcolt datează din 1329, dar aşezarea era populată cu mult înaintea acestei date. Descoperirile arheologice, datând din epoca bronzului şi cea a fierului, dovedesc acest fapt. Cele mai remarcabile sunt rămăşiţele unei case de locuit celtice şi cele 185 de morminte din cimitirul celtic descoperit.
În 1454 satul a fost deja loc de vamă, atunci aparţinând comitatului Sătmarului, dar ulterior a fost arondat comitatului Bihor. Cei mai importanţi proprietari au fost familiile Rhédey şi Komáromy, iar ulterior familia Gorove, care a construit conacul existent şi astăzi în centrul localităţii (astăzi se numeşte după ultimii proprietari conacul Uray).
Cea mai veche clădire este biserica reformată, care datează probabil din secolele XIII-XIV, fiind însă transformată de mai multe ori. Cutremurul din 1834 a cauzat distrugeri substanţiale, fiind necesară reconstruirea turnului. Pe partea frontală a turnului este încastrată în zid o piatră cu un relief reprezentând un miel, simbolul bisericii reformate.
Biserica ortodoxă a fost construită în 1860 şi are hramul "Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril".
În sat se mai găseşte o capelă romano-catolică din 1935, închinată Bunei Vestiri şi o biserică greco-catolică sfinţită în 2002, cu hramul "Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel".
Viaţa economică din comună este caracterizată prin preponderenţa agriculturii. Culturile de cereale, legume şi fructe (dintre ele cele mai renumite fiind pepenii) predomină, dar pe ariile nisipoase se găsesc şi vii. În trecut s-a cultivat şi s-a fermentat aici o cantitate însemnată de tutun. Caracterul agrar este completat de unităţi mai mici de producţie şi de servicii din comună. În hotarul sud-vestic al unităţii administrative funcţionează sonde pentru extragerea gazelor naturale, dar s-a captat şi un orizont de apă termală, resursă neexploatată încă. Întinsele păduri de salcâm de pe teritoriul comunei constituie o resursă meliferă preferată de apicultori.
Comuna face parte din Asociaţia Rurală "Câmpia Careiului şi Ierului".
Populaţia de 3263 locuitori înregistraţi în 2002 s-a declarat în proporţie de 61,9% română, 27,39% maghiară şi 13,26% rromă. Comunitatea izraelită, destul de numeroasă înaintea celui de al doilea război mondial, a dispărut şi numai mormintele semnalează prezenţa ei odinioară.
Prima atestare a localităţii Pişcolt datează din 1329, dar aşezarea era populată cu mult înaintea acestei date. Descoperirile arheologice, datând din epoca bronzului şi cea a fierului, dovedesc acest fapt. Cele mai remarcabile sunt rămăşiţele unei case de locuit celtice şi cele 185 de morminte din cimitirul celtic descoperit.
În 1454 satul a fost deja loc de vamă, atunci aparţinând comitatului Sătmarului, dar ulterior a fost arondat comitatului Bihor. Cei mai importanţi proprietari au fost familiile Rhédey şi Komáromy, iar ulterior familia Gorove, care a construit conacul existent şi astăzi în centrul localităţii (astăzi se numeşte după ultimii proprietari conacul Uray).
Cea mai veche clădire este biserica reformată, care datează probabil din secolele XIII-XIV, fiind însă transformată de mai multe ori. Cutremurul din 1834 a cauzat distrugeri substanţiale, fiind necesară reconstruirea turnului. Pe partea frontală a turnului este încastrată în zid o piatră cu un relief reprezentând un miel, simbolul bisericii reformate.
Biserica ortodoxă a fost construită în 1860 şi are hramul "Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril".
În sat se mai găseşte o capelă romano-catolică din 1935, închinată Bunei Vestiri şi o biserică greco-catolică sfinţită în 2002, cu hramul "Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel".
Viaţa economică din comună este caracterizată prin preponderenţa agriculturii. Culturile de cereale, legume şi fructe (dintre ele cele mai renumite fiind pepenii) predomină, dar pe ariile nisipoase se găsesc şi vii. În trecut s-a cultivat şi s-a fermentat aici o cantitate însemnată de tutun. Caracterul agrar este completat de unităţi mai mici de producţie şi de servicii din comună. În hotarul sud-vestic al unităţii administrative funcţionează sonde pentru extragerea gazelor naturale, dar s-a captat şi un orizont de apă termală, resursă neexploatată încă. Întinsele păduri de salcâm de pe teritoriul comunei constituie o resursă meliferă preferată de apicultori.
Comuna face parte din Asociaţia Rurală "Câmpia Careiului şi Ierului".
