Acâş - Biserica reformată

Turnurile bisericii monumentale din AcâÅŸ sunt vizibile de la mare distanţă. Satul este situat la confluenÅ£a dealurilor Sălajului cu Câmpia de Vest, pe malul râului Crasna. PoziÅ£ia geografică extrem de avantajoasă a favorizat dezvoltarea economică a localităţii, care devine târg în perioada medievală. Încă de timpuriu, AcâÅŸ a fost centrul de domeniu al neamului Ákos, care, în a doua jumătate a secolului al XII-lea, a fondat aici o mănăstire. Mănăstirea a reprezentat în primul rând un loc de veci comun, unde putea fi păstrată amintirea strămoÅŸilor neamului. În acelaÅŸi timp, biserica monumentală era expresia bogăţiei ÅŸi a statutului social al familiei. Despre funcÅ£ionarea mănăstirii nu avem date exacte, însă satul este menÅ£ionat pentru prima dată în 1342, sub forma „Akosmonostora” (mănăstirea lui Ákos). Un alt document, redactat în 1421, oferă informaÅ£ii privind hramul mănăstirii, „Sfânta Fecioară”, ÅŸi conÅ£inutul dreptului de patronaj. Neamul Ákos are o traiectorie ascendentă pe parcursul secolelor XII–XIV, când alte moÅŸii ÅŸi mănăstiri se adaugă patrimoniului familial. Familiile mai bogate care descind din neamul Ákos se sting pe parcursul secolului al XV-lea, când ÅŸi mănăstirea decade ÅŸi se transformă în biserică parohială. Ultimii descendenÅ£i ai neamului Ákos dispar din localitate în secolul al XVI-lea. În această perioadă, în AcâÅŸ, ca ÅŸi în alte localităţi din zonă, locuitorii trec la Reformă. Primul preot protestant este menÅ£ionat în 1597.
Biserica actuală a fost construită în secolul al XII-lea. Conform regulilor stilului romanic, biserica are plan basilical, cu trei nave poziÅ£ionate pe axa est-vest. Nava principală, mai lată, are alipit pe partea de est un sanctuar încheiat cu absidă semicirculară, iar cele două nave secundare, boltite, au închidere dreaptă în exterior, cu o nişă în interior. Pe faÅ£ada vestică s-au construit două turnuri prevăzute cu o galerie la primul etaj. În partea superioară a sanctuarelor secundare boltite se află două oratorii, deschise spre altarul principal. Aceasta sugerează că, în prima fază, biserica fusese proiectată cu două turnuri în partea de est. Decorul bisericii este foarte simplu. În partea superioară a turnului, lizenele ÅŸi ÅŸirurile de arcade delimitează mai multe câmpuri, din care se deschid la etajele inferioare ferestre înguste ÅŸi, la nivelurile superioare, ferestre geminate, semicirculare. Capitelul coloanelor care despart ferestrele geminate are forma unui cub. FaÅ£ada sanctuarului este delimitată lateral cu două ÅŸiruri de lizene ÅŸi în partea superioară cu un ÅŸir de arcade. În centru este situată o fereastră circulară, flancată de alte două ferestre semicirculare. PereÅ£ii navelor sunt netezi, exceptând partea superioară a zidului navei principale, care se încheie cu o cornişă arcuită. Ferestrele semicirculare sunt situate pe nava secundară sudică ÅŸi pe partea superioară. În forma sa originală, biserica era prevăzută cu trei intrări, dintre care azi mai funcÅ£ionează doar cele de pe laturile vestică ÅŸi sudică. UÅŸa de acces dinspre nord a fost zidită probabil încă din perioada medievală. Portalurile semicirculare, simple, se mai păstrează doar pe latura nordică ÅŸi sudică. Intrarea dinspre sud era cea mai bogat decorată, cu un portal compus din trei segmente cu profilatura semicilindrică ÅŸi, în partea superioară, un timpan semicircular. În colÅ£ul dinspre nord-est al edificiului a funcÅ£ionat o mică capelă, cu absidă semicirculară, probabil dezafectată înainte de pătrunderea Reformei. Atacurile tătarilor ÅŸi turcilor au afectat ÅŸi biserica. Incendiul din 1642 a distrus acoperiÅŸul edificiului ÅŸi, conform tradiÅ£iei locale, până la construirea noului acoperiÅŸ, în 1732, slujba a fost oficiată sub turn. În 1747 coiful vechi al turnului, lovit de trăsnet, a fost înlocuit cu unul nou. Cutremurul din 1834 a afectat grav biserica, renovarea având loc abia la începutul secolului XX. Lucrările de renovare, desfăşurate în două etape (1896 ÅŸi 1902) au fost conduse de Frigyes Schulek.
Respectând regulile romanice, pereÅ£ii exteriori nu au fost tencuiÅ£i.
AcoperiÅŸul vechi al turnului, realizat în formă de bulb de ceapă, din ÅŸindrilă, a fost înlocuit în timpul restaurării cu unul în formă de piramidă, din cărămidă. Tot în această perioadă au fost construite partea superioară a frontonului ÅŸi porticul vestic. În interior, sanctuarul a fost reboltit, iar noul arc de triumf a fost prevăzut cu un triforiu. Lucrările de restaurare au fost în general bine realizate, contribuind la păstrarea valorii bisericii. În ultimii ani, apa infiltrată în pereÅ£i a fost îndepărtată prin drenaj. Săpăturile arheologice desfăşurate înainte de lucrările de drenaj au scos la iveală, în exterior, cimitirul din jurul bisericii ÅŸi zidurile fostei capele, iar în interior, transformările realizate la nivelul sanctuarului. Din mobilierul bisericii, merită menÅ£ionate băncile pictate cu motive florale, realizate în secolul al XVIII-lea, ÅŸi orga, care datează de la începutul secolului XX. Biserica are două clopote, realizate în 1742, respectiv 1924. (SzP).

Bibliografie – Irodalom – References
Bogyay Tamás, „Az ákosi református templom”, Magyar ÉpítÅ‘művészet, 43 (1944), p. 67–70.
Kiss Imola – Tóth Géza-Ivor, Ákos. Református templom, Kolozsvár, 1996. Erdélyi Műemlékek 18.
Péter-Levente SzÅ‘cs, „The Abbey Church of Ákos: An Architectural and Functional Analysis of a ‘Kindred Monastery’ Church”, Annual of Medieval Studies at CEU, 9 (2003), p. 155–180.