Păuleşti
Unelte Document
Versiune Tipăribilă
Trimite adr. prin mail
Available in:
- hu
- ro
Comuna Păuleşti se află pa malul stâng al Someşului, la 5 km spre est de reşedinţa judeţului. Pe raza acestei comune se găseşte confluenţa canalului artificial al Homorodului cu râul Someş. În 2002 a făcut parte dintre comunele mijlocii, cu cei 4359 locuitori. Dintre ei 47,32% s-au declarat maghiari, 43,31% români şi 9,06% rromi. Comuna include şase localităţi: Păuleşti, Ambud, Amaţi, Hrip, Petin şi Ruşeni. Sursa predominantă de venituri este agricultura, dar apropierea municipiului Satu Mare a adus mai multe investiţii în comună (hotel, unităţi industriale) şi această tendinţă se pare să aibă continuitate. Apropierea râului Someş face posibilă funcţionarea unor cariere de nisip.
Numele satului Păuleşti apare pentru prima dată în 1379. Unele surse susţin că este aceeaşi localitate cu Kis-Szent Mária (Sfânta Marie Mică). A fost domeniul străvechi al familiei Dobrachy, iar ulterior a fost posedat de cetatea Sătmarului până spre sfârşitul secolului al XVII-lea, după care proprietari mai însemnaţi îi găsim pe familiile Debreczeni, Eötvös şi Teleki, respectiv urmaşii acestora De Gerando. Personalitatea cea mai remarcabilă, care se leagă de localitate este contesa Blanka Teleki (1806-1862). Sub ctitoria sa a fost înfiinţată prima şcoală pentru femei din Ungaria, a susţinut înfocată cauza revoluţiei şi a războiului de independenţă. Între 1848 şi 1851, data arestării sale, a trăit şi a activat la conacul familiei Teleki din Păuleşti. A ajutat revoluţionarii care au vrut să se ascundă în Transilvania, a adunat materiale documentare despre evenimentele din 1848-49. A fost găsită în urma corespondenţei sale cu sora din Paris, arestată în 13 mai 1851 şi condamnată la 10 ani de închisoare, dar după şase ani a fost pusă în libertate. Memoria sa este păstrată vie de placa dezvelită pe peretele capelei romano-catolice şi obeliscul care poartă portretul ei, al sorei sale – Teleki Emma – şi al soţului acesteia – August De Gerando – din curtea bisericii reformate, realizat de sculptorul István Balogh. În 2001 a fost deschisă şi o cameră memorială dedicată lui Blanka Teleki.
Biserica reformată a fost construită în 1890, iniţial cu turn din lemn, numai după renovările din 1941-42 s-a construit turnul actual din cărămidă. Biserica ortodoxă datează din 1938, capela romano-catolică din 1940. Populaţia satului a fost de 849 locuitori în 2002.
Numele satului Păuleşti apare pentru prima dată în 1379. Unele surse susţin că este aceeaşi localitate cu Kis-Szent Mária (Sfânta Marie Mică). A fost domeniul străvechi al familiei Dobrachy, iar ulterior a fost posedat de cetatea Sătmarului până spre sfârşitul secolului al XVII-lea, după care proprietari mai însemnaţi îi găsim pe familiile Debreczeni, Eötvös şi Teleki, respectiv urmaşii acestora De Gerando. Personalitatea cea mai remarcabilă, care se leagă de localitate este contesa Blanka Teleki (1806-1862). Sub ctitoria sa a fost înfiinţată prima şcoală pentru femei din Ungaria, a susţinut înfocată cauza revoluţiei şi a războiului de independenţă. Între 1848 şi 1851, data arestării sale, a trăit şi a activat la conacul familiei Teleki din Păuleşti. A ajutat revoluţionarii care au vrut să se ascundă în Transilvania, a adunat materiale documentare despre evenimentele din 1848-49. A fost găsită în urma corespondenţei sale cu sora din Paris, arestată în 13 mai 1851 şi condamnată la 10 ani de închisoare, dar după şase ani a fost pusă în libertate. Memoria sa este păstrată vie de placa dezvelită pe peretele capelei romano-catolice şi obeliscul care poartă portretul ei, al sorei sale – Teleki Emma – şi al soţului acesteia – August De Gerando – din curtea bisericii reformate, realizat de sculptorul István Balogh. În 2001 a fost deschisă şi o cameră memorială dedicată lui Blanka Teleki.
Biserica reformată a fost construită în 1890, iniţial cu turn din lemn, numai după renovările din 1941-42 s-a construit turnul actual din cărămidă. Biserica ortodoxă datează din 1938, capela romano-catolică din 1940. Populaţia satului a fost de 849 locuitori în 2002.
