Petreşti
Unelte Document
Versiune Tipăribilă
Trimite adr. prin mail
Available in:
- hu
- ro
Situându-se pe şoseaua E671 (DN 19), la o distanţă de 53 km spre sud-vest de reşedinţa judeţului şi la 12 km de Carei,comuna Petreşti se află în zona de contact dintre nisipurile Câmpiei Careiului şi Câmpia Ierului. Populaţia unităţii administrative este de 1683 locuitori şi se compune din 47,32% maghiari, 31,49% germani şi şvabi, şi 11,82% români. Cele două localităţi aparţinătoare comunei sunt Petreşti şi Dindeştiu Mic.
Localitatea Petreşti este atestată documentar pentru prima dată în Registrul de la Oradea în anul 1215, sub numele de ”Petus”, iar în 1316 apare denumirea ”Mezeu Petri”. A aparţinut domeniului neamului Kaplony, iar ulterior a fost împărţit între două familii descendente: Vadai şi Károlyi, care s-au judecat de mai multe ori de-a lungul secolelor pentru moşiile de aici. Satul era situat, de la începutul existenţei sale, pe drumul de legătură dintre Satu Mare şi Oradea şi din acest motiv a suferit multe atacuri ale oştilor turceşti, austriece sau ale curuţilor. La sfârşitul războiului pentru independenţă condus de Rákóczi, satul s-a depopulat aproape total. În 1740 contele Sándor Károlyi este cel care va coloniza familii de şvabi la Petreşti, acestea sosind din localităţile înconjurătoare. În secolul al XIX-lea istoria localităţii este marcată de mai multe evenimente distrugătoare. După cutremurul din 1834 a urmat incendiul devastator din 1875. În secolul al XX-lea, tragedia celor două războaie mondiale este accentuată de deportările locuitorilor şvabi din 1945, când peste 200 de oameni au fost luaţi cu forţa în tabere de muncă silită din URSS. Numărul locuitorilor şvabi a scăzut însă mai ales din cauza emigrărilor din deceniile comuniste. Astăzi, acest proces nu mai este caracteristic. Foarte mulţi dintre cei plecaţi în străinătate şi-au păstrat casele şi se întorc în fiecare an pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp.
Agricultura a rămas cea mai importantă activitate economică. Asociaţia agricolă din Petreşti se ocupă cu succes atât de creşterea animalelor, cât şi de cultura plantelor. În sat se găsesc unităţi comerciale mai mici şi un restaurant. Dezvoltarea comunitară este facilitată de prezenţa unui telecentru şi de centrul regional de instruire numit "TeleFormer", care găzduieşte cursuri de perfecţionare derulate de Centrul de Resurse CREST din Satu Mare.
Comuna face parte din Asociaţia Rurală "Câmpia Careiului şi Ierului", care s-a înfiinţat cu scopul dezvoltării infrastructurale şi al turismului rural.
Clădirea cea mai remarcabilă din localitate este biserica romano-catolică închinată Sfintei Elisabeta. Edificiul a fost sfinţit în 1786, dar cutremurul din 1834 l-a distrus aproape în întregime. Turnul a căzut pe nava bisericii, iar lăcaşului reconstruit până 1839 îi vor fi aduse distrugeri noi în incendiul din 1875.
Biserica reformată a fost construită în 1876 şi a fost renovată de mai multe ori.
Cultura tradiţională şvăbească a localităţii este prezentată în Muzeul Şvăbesc înfiinţat în 1993. O casă tradiţională, construită în 1881 şi clădirile anexe, construite de asemenea în stilul tradiţional al gospodăriilor de odinioară oferă spaţiul pentru obiectele de uz casnic expuse spre vizitare şi pentru a reda cultura materială a unei perioade apuse.
În Petreşti s-a născut profesorul lingvist Stefan Vonház (1881–1945), cercetător al colonizării şvabilor în Sătmar, opera lui fiind una de bază în această privinţă. În parcul din faţa primăriei, un obelisc îi păstrează amintirea pentru viitoarele generaţii.
Localitatea Petreşti este atestată documentar pentru prima dată în Registrul de la Oradea în anul 1215, sub numele de ”Petus”, iar în 1316 apare denumirea ”Mezeu Petri”. A aparţinut domeniului neamului Kaplony, iar ulterior a fost împărţit între două familii descendente: Vadai şi Károlyi, care s-au judecat de mai multe ori de-a lungul secolelor pentru moşiile de aici. Satul era situat, de la începutul existenţei sale, pe drumul de legătură dintre Satu Mare şi Oradea şi din acest motiv a suferit multe atacuri ale oştilor turceşti, austriece sau ale curuţilor. La sfârşitul războiului pentru independenţă condus de Rákóczi, satul s-a depopulat aproape total. În 1740 contele Sándor Károlyi este cel care va coloniza familii de şvabi la Petreşti, acestea sosind din localităţile înconjurătoare. În secolul al XIX-lea istoria localităţii este marcată de mai multe evenimente distrugătoare. După cutremurul din 1834 a urmat incendiul devastator din 1875. În secolul al XX-lea, tragedia celor două războaie mondiale este accentuată de deportările locuitorilor şvabi din 1945, când peste 200 de oameni au fost luaţi cu forţa în tabere de muncă silită din URSS. Numărul locuitorilor şvabi a scăzut însă mai ales din cauza emigrărilor din deceniile comuniste. Astăzi, acest proces nu mai este caracteristic. Foarte mulţi dintre cei plecaţi în străinătate şi-au păstrat casele şi se întorc în fiecare an pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp.
Agricultura a rămas cea mai importantă activitate economică. Asociaţia agricolă din Petreşti se ocupă cu succes atât de creşterea animalelor, cât şi de cultura plantelor. În sat se găsesc unităţi comerciale mai mici şi un restaurant. Dezvoltarea comunitară este facilitată de prezenţa unui telecentru şi de centrul regional de instruire numit "TeleFormer", care găzduieşte cursuri de perfecţionare derulate de Centrul de Resurse CREST din Satu Mare.
Comuna face parte din Asociaţia Rurală "Câmpia Careiului şi Ierului", care s-a înfiinţat cu scopul dezvoltării infrastructurale şi al turismului rural.
Clădirea cea mai remarcabilă din localitate este biserica romano-catolică închinată Sfintei Elisabeta. Edificiul a fost sfinţit în 1786, dar cutremurul din 1834 l-a distrus aproape în întregime. Turnul a căzut pe nava bisericii, iar lăcaşului reconstruit până 1839 îi vor fi aduse distrugeri noi în incendiul din 1875.
Biserica reformată a fost construită în 1876 şi a fost renovată de mai multe ori.
Cultura tradiţională şvăbească a localităţii este prezentată în Muzeul Şvăbesc înfiinţat în 1993. O casă tradiţională, construită în 1881 şi clădirile anexe, construite de asemenea în stilul tradiţional al gospodăriilor de odinioară oferă spaţiul pentru obiectele de uz casnic expuse spre vizitare şi pentru a reda cultura materială a unei perioade apuse.
În Petreşti s-a născut profesorul lingvist Stefan Vonház (1881–1945), cercetător al colonizării şvabilor în Sătmar, opera lui fiind una de bază în această privinţă. În parcul din faţa primăriei, un obelisc îi păstrează amintirea pentru viitoarele generaţii.
