Supur
Unelte Document
Versiune Tipăribilă
Trimite adr. prin mail
Available in:
- hu
- ro
Comuna face parte din zona Codru, iar centrul acesteia este situat pe drumul E81, pe malul drept al râului Crasna, la 45 de km distanţă de oraşul Satu Mare. În reşedinţa de comună se poate ajunge şi cu trenul, pe linia Carei-Jibou.
Comuna este formată din localităţile: Supuru de Jos, reşedinţa de comună, Supuru de Sus, Dobra, Giorocuta, Hurezu Mare, Racova şi Sechereşa.
Conform recensământului din 2002, dintr-o populaţie totală de 4677 de locuitori, 63,99% s-au declarat de naţionalitate română, 28,65% sunt de etnie maghiară, 7,01% sunt rromi şi alte naţionalităţi. În 1930, din totalul de 7083 de locuitori, 237 s-au declarat de religie mozaică.
Supuru de Jos şi Supuru de Sus au aceeaşi istorie. Prima menţiune scrisă a localităţii Supuru de Jos datează din 1205 şi se leagă de un proces de vrăjitorie. În secolul al XV-lea, satul este deţinut de familia Drágfi, iar în secolul următor de familia Jakcs. Mai târziu, în secolul al XIX-lea, o parte a satului intră în proprietatea familiei Károlyi. În perioada huniazilor este menţionată pentru prima dată populaţia românească în această zonă.
După 1989, comuna are o evoluţie descendentă din punct de vedere economic. Agricultura începe să fie tot mai mult ocupaţia de bază a localnicilor, deşi calitatea slabă a terenurilor arabile şi dimensiunea lor redusă fac ca această activitate să fie neprofitabilă.
Putem menţiona ca atracţie turistică biserica ortodoxă de la Supuru de Jos, având hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail si Gavril”, construită în 1792. Tot în acest sat există un monument dedicat soldaţilor căzuţi pe front în timpul celui de al doilea război mondial şi o statuie a poetului George Boitor (care s-a născut la Supuru de Jos).
La Supuru de Sus se poate vizita curia în stil neobizantin construită în primele decenii ale veacului al XX-lea, restaurată în ultimii ani şi biserica ortodoxă cu hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, datând din 1784.
Comuna este formată din localităţile: Supuru de Jos, reşedinţa de comună, Supuru de Sus, Dobra, Giorocuta, Hurezu Mare, Racova şi Sechereşa.
Conform recensământului din 2002, dintr-o populaţie totală de 4677 de locuitori, 63,99% s-au declarat de naţionalitate română, 28,65% sunt de etnie maghiară, 7,01% sunt rromi şi alte naţionalităţi. În 1930, din totalul de 7083 de locuitori, 237 s-au declarat de religie mozaică.
Supuru de Jos şi Supuru de Sus au aceeaşi istorie. Prima menţiune scrisă a localităţii Supuru de Jos datează din 1205 şi se leagă de un proces de vrăjitorie. În secolul al XV-lea, satul este deţinut de familia Drágfi, iar în secolul următor de familia Jakcs. Mai târziu, în secolul al XIX-lea, o parte a satului intră în proprietatea familiei Károlyi. În perioada huniazilor este menţionată pentru prima dată populaţia românească în această zonă.
După 1989, comuna are o evoluţie descendentă din punct de vedere economic. Agricultura începe să fie tot mai mult ocupaţia de bază a localnicilor, deşi calitatea slabă a terenurilor arabile şi dimensiunea lor redusă fac ca această activitate să fie neprofitabilă.
Putem menţiona ca atracţie turistică biserica ortodoxă de la Supuru de Jos, având hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail si Gavril”, construită în 1792. Tot în acest sat există un monument dedicat soldaţilor căzuţi pe front în timpul celui de al doilea război mondial şi o statuie a poetului George Boitor (care s-a născut la Supuru de Jos).
La Supuru de Sus se poate vizita curia în stil neobizantin construită în primele decenii ale veacului al XX-lea, restaurată în ultimii ani şi biserica ortodoxă cu hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, datând din 1784.
