Tiream
Unelte Document
Versiune Tipăribilă
Trimite adr. prin mail
Available in:
- hu
- ro
Centrul comunei Tiream este situat în Câmpia Eriului, pe drumul judeţean 108N, pe valea râului Eriu, la 44 km distanţă de oraşul Satu Mare şi 8 km de Carei. Satul este traversat şi de linia de cale ferată Tăşnad-Carei.
Conform recensământului din 2002, dintr-un total de 2358 de locuitori, 48,21% sunt români, 29,43% maghiari, 8,05% rromi, iar 14,07% şvabi şi germani.
Localităţile componente ale comunei sunt: Tiream, centrul comunei, Portiţa şi Vezendiu.
Prima menţionare scrisă a localităţii Tiream apare destul de timpuriu, în anul 1215. În evul mediu aparţine domeniului neamului Kaplony, neamul de origine al celor mai importante familii nobiliare din zona Satu Mare, cum ar fi familia Károlyi, în a cărei proprietate va rămâne Tireamul. În secolul al XVIII-lea, familia colonizează aici şvabi aduşi din satele vecine. Biserica satului este unul dintre puţinele exemple de lăcaşe de cult destinate cultului reformat care a revenit catolicilor după venirea şvabilor, în 1777. O mare parte a populaţiei, însumând 295 de persoane, a fost deportată în lagărele de muncă din U.R.S.S. în anul 1945.
Actuala biserică romano-catolică cu hramul „Înălţarea Sfintei Cruci” a fost construită în 1859, iar cea ortodoxă, cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril”, în 1770. Se mai poate vizita de asemenea o capelă romano-catolică datând din 1890.
Pământul prielnic culturilor agricole determină preponderenţa agriculturii în cadrul ocupaţiilor localnicilor.
Conform recensământului din 2002, dintr-un total de 2358 de locuitori, 48,21% sunt români, 29,43% maghiari, 8,05% rromi, iar 14,07% şvabi şi germani.
Localităţile componente ale comunei sunt: Tiream, centrul comunei, Portiţa şi Vezendiu.
Prima menţionare scrisă a localităţii Tiream apare destul de timpuriu, în anul 1215. În evul mediu aparţine domeniului neamului Kaplony, neamul de origine al celor mai importante familii nobiliare din zona Satu Mare, cum ar fi familia Károlyi, în a cărei proprietate va rămâne Tireamul. În secolul al XVIII-lea, familia colonizează aici şvabi aduşi din satele vecine. Biserica satului este unul dintre puţinele exemple de lăcaşe de cult destinate cultului reformat care a revenit catolicilor după venirea şvabilor, în 1777. O mare parte a populaţiei, însumând 295 de persoane, a fost deportată în lagărele de muncă din U.R.S.S. în anul 1945.
Actuala biserică romano-catolică cu hramul „Înălţarea Sfintei Cruci” a fost construită în 1859, iar cea ortodoxă, cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril”, în 1770. Se mai poate vizita de asemenea o capelă romano-catolică datând din 1890.
Pământul prielnic culturilor agricole determină preponderenţa agriculturii în cadrul ocupaţiilor localnicilor.
