Satu Mare - Biserica reformată „cu Lanţuri”

Oraşul Satu Mare a acceptat Reforma destul de timpuriu, iar preoţii locali au devenit liderii bisericii protestante. Credincioşii protestanţi au folosit biserica medievală. Pe parcursul secolului al XVII-lea, cu sprijinul principilor Transilvaniei, oraşul a găzduit mai multe sinoade. În perioadele agitate biserica a suferit numeroase pagube, iar în 1703, când oraşul a fost incendiat, biserica a fost distrusă total. Populaţia alungată s-a întors doi ani mai târziu, şi, din 1707, cu acordul lui Francisc Rákóczi al II-lea, liturghiile au fost oficiate în hambarul cetăţii (pe locaţia actualei Casa Vécsey). Mai târziu s-a construit o biserică din chirpici şi o clopotniţă. Realizarea bisericii din piatră a început numai după Edictul de Toleranţă al lui Iosif al II-lea. Locul noii biserici a fost ales în spatele fostului edificiu medieval, în cimitirul vechi. Planul a fost realizat de meşterul Zsigmond Preinlich. Construcţia a debutat în 1788, iar sfinţirea a avut loc în 27 septembrie 1807. În 1862 edificiul a fost înconjurat cu un gard din lanţuri, după care a primit denumirea păstrată până azi, „Biserica cu Lanţuri”. Pe parcursul secolului al XIX-lea au fost efectuate mai multe restaurări minore. Cele mai radicale transformări au devenit necesare după 1944, când biserica a fost bombardată, tavanul spart, iar majoritatea mobilierului distrus. Începând cu 1947 credincioşii au început să repare edificiul, deşi restaurarea s-a încheiat abia în anii 1950. Biserica cu Lanţuri este unul dintre cele mai reuşite edificii de cult de la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Turnul alipit faţadei vestice, faţadele principale şi secundare sunt decorate cu pilaştri şi cornişe profilate. Ramele geamurilor sunt formate din pilaştri şi cornişe profilate. Biserica-sală cu tavan plat are închidere absidată, interiorul este divizat prin nişe arcuite formate din coloane (aceeaşi formă se poate distinge pe faţada exterioară a bisericii reformate din Mintiu). Tavanul şi ferestrele sunt decorate cu stucaturi, realizate după cel de al doilea război mondial, când au fost înfiinţate şi uşile laterale. În biserică se păstrează clopotul vechi al oraşului realizat la Prešov (Eperjes) în 1633. În turnul bisericii există în total trei clopote, realizate în 1927, 1972 şi 1980. (TSz).
Bibliografie:
Bara Csaba, Szatmárnémeti Láncos templom, Kolozsvár, 1996. Erdélyi műemlékek 24.
Thoroczkay Sándor – Korda Zoltán, A szatmárnémeti református Láncos-templom 1807–2007, Szatmárnémeti, 2007.