Acâş
Unelte Document
Versiune Tipăribilă
Trimite adr. prin mail
Available in:
- hu
- ro
Localitatea AcâÅŸ, centrul comunei cu acelaÅŸi nume, este situată la sud de Satu Mare, la o distanţă de 38 km, pe axa rutieră E81, pa malul stâng al râului Crasna, la contactul dintre Câmpia Crasnei ÅŸi Câmpia înaltă a Tăşnadului. La AcâÅŸ se poate ajunge ÅŸi pe calea ferată, linia dintre Carei ÅŸi Jibou trece ÅŸi prin centrul de comună, care cuprinde ÅŸi localităţile Mihăieni, Unimăt ÅŸi GanaÅŸ. 
Localitatea are o existenţă multimilenară, pe acest teritoriu fiind descoperite materiale din epoca bronzului, a fierului, prefeudală ÅŸi medievală (cea mai valoroasă piesă descoperită este o brăţară din aur găsită la 1855 în albia Crasnei, păstrată azi la Viena)
Prima atestare documentară a localităţii apare într-un act din 1342, sub numele de Akusmonustura, dar localitatea are o existenţă mai îndelungată, după opinia cercetătorilor. În documentele medievale domeniul feudal al neamului Ákos este amintit ca parte din comitatul Solnocu de Mijloc, localitatea AcâÅŸ fiind foarte probabil centrul acestui domeniu. În secolul al XV-lea este amintită ca ÅŸi oppidum (orăşel, târg), iar stăpânul localităţii rămâne familia Ákosi. În secolul al XVI-lea, după stingerea acestei familii, localitatea este în posesia mai multor nobili mici. Fiind o localitate importantă a comitatului, la AcâÅŸ s-au organizat mai multe adunări nobiliare. În urma reformei administrative din a doua jumătate a secolului al XIX-lea revine comitatului Sălaj, iar începând din 1968 face parte din judeÅ£ul Satu Mare. Localitatea ÅŸi-a pierdut rangul de oraÅŸ între activităţile economice dominând cele agrare. O oportunitate importantă pentru ieÅŸirea din această situaÅ£ie ar putea fi valorificarea apelor termale de aici, în prezent funcÅ£ionează un ÅŸtrand termal în AcâÅŸ.
La ultimul recensământ populaÅ£ia comunei a fost de 2859 de locuitori, 49,42% maghiari, 32,28% români, 18,01% romi, 0,24% germani ÅŸi ÅŸvabi ÅŸi 0,05 de alte naÅ£ionalităţi.
Imaginea generală a localităţii este dominată de clădirea monumentală a bisericii reformate, construită din cărămizi în secolul al XII-lea. (cea mai veche clădire a judeÅ£ului), fiind biserica mănăstirii benedictine fondate de familia Ákos. Arhitectura bisericii păstrează stilul romanic al bazilicilor din acea vreme, cu trei nave, absidă semicirculară, două turnuri frontale. De-a lungul secolelor clădirea bisericii a fost renovată de mai multe ori, ultima dată la începutul secolului 20. Mobilierul interior datează din secolul 18, băncile pictate păstrează motive populare din acea vreme. În urma săpăturilor arheologice din jurul bisericii s-au descoperit două nivele de înmormântare pe teritoriul cimitirului de odinioară (un inferiorul din evul mediu timpuriu peste care s-a înmormântat în secolele 18-19). Cel mai valoros monument de arhitectură al judeÅ£ului constituie o raritate ÅŸi pe plan naÅ£ional.
Biserica ortodoxă din AcâÅŸ a fost construită în 1870, în ea se păstrează o icoană pictată pe pânză din secolul al XVIII-lea. (demonstrând prezenÅ£a unei biserici mai vechi).
Cimitirul este locul de odihnă veÅŸnică a 8 eroi ai armatei române, căzuÅ£i în luptele de lângă AcâÅŸ în 1944.
În ultimii ani s-au construit capele ÅŸi pentru cultul baptist ÅŸi cultul Martorilor lui Iehova.
Localitatea are o existenţă multimilenară, pe acest teritoriu fiind descoperite materiale din epoca bronzului, a fierului, prefeudală ÅŸi medievală (cea mai valoroasă piesă descoperită este o brăţară din aur găsită la 1855 în albia Crasnei, păstrată azi la Viena)
Prima atestare documentară a localităţii apare într-un act din 1342, sub numele de Akusmonustura, dar localitatea are o existenţă mai îndelungată, după opinia cercetătorilor. În documentele medievale domeniul feudal al neamului Ákos este amintit ca parte din comitatul Solnocu de Mijloc, localitatea AcâÅŸ fiind foarte probabil centrul acestui domeniu. În secolul al XV-lea este amintită ca ÅŸi oppidum (orăşel, târg), iar stăpânul localităţii rămâne familia Ákosi. În secolul al XVI-lea, după stingerea acestei familii, localitatea este în posesia mai multor nobili mici. Fiind o localitate importantă a comitatului, la AcâÅŸ s-au organizat mai multe adunări nobiliare. În urma reformei administrative din a doua jumătate a secolului al XIX-lea revine comitatului Sălaj, iar începând din 1968 face parte din judeÅ£ul Satu Mare. Localitatea ÅŸi-a pierdut rangul de oraÅŸ între activităţile economice dominând cele agrare. O oportunitate importantă pentru ieÅŸirea din această situaÅ£ie ar putea fi valorificarea apelor termale de aici, în prezent funcÅ£ionează un ÅŸtrand termal în AcâÅŸ.
La ultimul recensământ populaÅ£ia comunei a fost de 2859 de locuitori, 49,42% maghiari, 32,28% români, 18,01% romi, 0,24% germani ÅŸi ÅŸvabi ÅŸi 0,05 de alte naÅ£ionalităţi.
Imaginea generală a localităţii este dominată de clădirea monumentală a bisericii reformate, construită din cărămizi în secolul al XII-lea. (cea mai veche clădire a judeÅ£ului), fiind biserica mănăstirii benedictine fondate de familia Ákos. Arhitectura bisericii păstrează stilul romanic al bazilicilor din acea vreme, cu trei nave, absidă semicirculară, două turnuri frontale. De-a lungul secolelor clădirea bisericii a fost renovată de mai multe ori, ultima dată la începutul secolului 20. Mobilierul interior datează din secolul 18, băncile pictate păstrează motive populare din acea vreme. În urma săpăturilor arheologice din jurul bisericii s-au descoperit două nivele de înmormântare pe teritoriul cimitirului de odinioară (un inferiorul din evul mediu timpuriu peste care s-a înmormântat în secolele 18-19). Cel mai valoros monument de arhitectură al judeÅ£ului constituie o raritate ÅŸi pe plan naÅ£ional.
Biserica ortodoxă din AcâÅŸ a fost construită în 1870, în ea se păstrează o icoană pictată pe pânză din secolul al XVIII-lea. (demonstrând prezenÅ£a unei biserici mai vechi).
Cimitirul este locul de odihnă veÅŸnică a 8 eroi ai armatei române, căzuÅ£i în luptele de lângă AcâÅŸ în 1944.
În ultimii ani s-au construit capele ÅŸi pentru cultul baptist ÅŸi cultul Martorilor lui Iehova.
