Pir
Unelte Document
Versiune Tipăribilă
Trimite adr. prin mail
Available in:
- hu
- ro
Comuna este situată pe valea pârâurilor Pir şi Sărvăzel, la distanţa cea mai mare de reşedinţa judeţului, la 71 km spre sud-vest pe DN19 până Carei, şi pe drumurile 108M şi 43 ulterior. Fiind limitată dinspre sud şi vest de graniţa cu judeţul Bihor este legată de localitatea bihoreană Sălacea de un drum de pământ.
Localităţile aparţinătoare comunei sunt Pir, Sărvăzel şi Piru Nou. Toate cele trei aşezări au făcut parte din vechiul comitat Solnocu de Mijloc, revenind după aceea judeţului Sălaj şi numai din 1968 au devenit parte din judeţul Satu Mare. Comuna este membru în Asociaţia Rurală Câmpia Careiului şi Nirului, înfiinţată pentru promovarea turismului rural şi a dezvoltării infrastructurale din comunele membre.
Cu populaţia de 1762 locuitori se situează între cele mai mici comune din judeţ, iar componenţa etnică arată preponderenţa locuitorilor maghiari (54,77%), procentajul românilor fiind 36,4% şi minoritatea romă de 8,81%. Comunitatea izraelită, numeroasă înainte de al doilea război mondial a dispărut total.
Localitatea Pir concentrează majoritatea locuitorilor (1491 în anul 2002) şi este una din cele mai vechi aşezări ale judeţului, fiind atestată încă din 1205. Satul a fost populat mult înainte de prima atestare scrisă, descoperirile arheologice scoţând la suprafaţă urmele unei aşezări şi un cimitir din epoca bronzului şi alte obiecte din bronz. Localitatea s-a dezvoltat treptat, fiind loc de vamă şi descrisă în 1610 ca şi oppidum. Distrugerile armatelor nu au ocolit nici satul Pir, turcii, tătarii, curuţii au prădat localitatea şi au distrus total localitate Ete, fost sat vecin.
Sursa de venituri cea mai importantă este agricultura. Pe lângă culturile mari, un loc important îl deţine pomicultura şi viticultura. Viile de aici sunt amintite în documente deja din secolul al XVII-lea, făcând parte din zona viticolă a Văii Ierului, unde s-au produs vinuri albe de calitatea aleasă. După invazia filoxerei din secolul al XIX-lea, majoritatea plantaţiilor au dispărut, soiurile americane nemaifiind atât de performante pe aceste teritorii. Viticultura din sat este în revenire, vinurile produse fiind de calitate din ce în ce mai ridicată, medaliate la concursurile de vinuri. În sat funcţionează unităţi comerciale şi industriale mai mici. Heleşteele oferă oportunitate de recreere activă pentru turişti, dar pot atrage investiţii, contribuind astfel la dezvoltarea comunităţii.
Dintre familiile de nobili care au deţinut domeniile cele mai importante în sat se remarcă familiile Lórántffy, Daraczi şi Ibrányi. Aceştia din urmă au construit în 1594 conacul care există şi astăzi, renumit pentru şemineul de aceeaşi vârstă. Conacul a fost cumpărat de familia Eördögh, care îl deţine şi acum. Alt edificiu remarcabil este biserica reformată, construită în stil gotic în anii 1440. Turnul de stil baroc datează din 1810, porticul în 1830. Cutremurele din 1832 şi 1834 au devastat clădirea, turnul s-a prăbuşit, pagubele fiind remediate spre sfârşitul secolului al XIX-lea. În sanctuarul bisericii se găseşte cavoul familiei Ibrányi, căpitanul cetăţii Oradea Mihály Ibrányi fiind cel care în 1646 a dăruit un clopot păstrat până acum în biserică. În curtea bisericii reformate se găseşte statuia din bronz (dezvelită în 2002, opera sculptorului József Kövér din Debrecen) a lui Ézsaiás Budai (1766-1841), profesor cărturar şi episcop reformat.
Biserica ortodoxă actuală s-a construit în 1929 şi este dedicată Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril. Înaintea construirii edificiului, ortodocşii au avut o biserică de lemn.
Localităţile aparţinătoare comunei sunt Pir, Sărvăzel şi Piru Nou. Toate cele trei aşezări au făcut parte din vechiul comitat Solnocu de Mijloc, revenind după aceea judeţului Sălaj şi numai din 1968 au devenit parte din judeţul Satu Mare. Comuna este membru în Asociaţia Rurală Câmpia Careiului şi Nirului, înfiinţată pentru promovarea turismului rural şi a dezvoltării infrastructurale din comunele membre.
Cu populaţia de 1762 locuitori se situează între cele mai mici comune din judeţ, iar componenţa etnică arată preponderenţa locuitorilor maghiari (54,77%), procentajul românilor fiind 36,4% şi minoritatea romă de 8,81%. Comunitatea izraelită, numeroasă înainte de al doilea război mondial a dispărut total.
Localitatea Pir concentrează majoritatea locuitorilor (1491 în anul 2002) şi este una din cele mai vechi aşezări ale judeţului, fiind atestată încă din 1205. Satul a fost populat mult înainte de prima atestare scrisă, descoperirile arheologice scoţând la suprafaţă urmele unei aşezări şi un cimitir din epoca bronzului şi alte obiecte din bronz. Localitatea s-a dezvoltat treptat, fiind loc de vamă şi descrisă în 1610 ca şi oppidum. Distrugerile armatelor nu au ocolit nici satul Pir, turcii, tătarii, curuţii au prădat localitatea şi au distrus total localitate Ete, fost sat vecin.
Sursa de venituri cea mai importantă este agricultura. Pe lângă culturile mari, un loc important îl deţine pomicultura şi viticultura. Viile de aici sunt amintite în documente deja din secolul al XVII-lea, făcând parte din zona viticolă a Văii Ierului, unde s-au produs vinuri albe de calitatea aleasă. După invazia filoxerei din secolul al XIX-lea, majoritatea plantaţiilor au dispărut, soiurile americane nemaifiind atât de performante pe aceste teritorii. Viticultura din sat este în revenire, vinurile produse fiind de calitate din ce în ce mai ridicată, medaliate la concursurile de vinuri. În sat funcţionează unităţi comerciale şi industriale mai mici. Heleşteele oferă oportunitate de recreere activă pentru turişti, dar pot atrage investiţii, contribuind astfel la dezvoltarea comunităţii.
Dintre familiile de nobili care au deţinut domeniile cele mai importante în sat se remarcă familiile Lórántffy, Daraczi şi Ibrányi. Aceştia din urmă au construit în 1594 conacul care există şi astăzi, renumit pentru şemineul de aceeaşi vârstă. Conacul a fost cumpărat de familia Eördögh, care îl deţine şi acum. Alt edificiu remarcabil este biserica reformată, construită în stil gotic în anii 1440. Turnul de stil baroc datează din 1810, porticul în 1830. Cutremurele din 1832 şi 1834 au devastat clădirea, turnul s-a prăbuşit, pagubele fiind remediate spre sfârşitul secolului al XIX-lea. În sanctuarul bisericii se găseşte cavoul familiei Ibrányi, căpitanul cetăţii Oradea Mihály Ibrányi fiind cel care în 1646 a dăruit un clopot păstrat până acum în biserică. În curtea bisericii reformate se găseşte statuia din bronz (dezvelită în 2002, opera sculptorului József Kövér din Debrecen) a lui Ézsaiás Budai (1766-1841), profesor cărturar şi episcop reformat.
Biserica ortodoxă actuală s-a construit în 1929 şi este dedicată Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril. Înaintea construirii edificiului, ortodocşii au avut o biserică de lemn.
