Hodod
Unelte Document
Versiune Tipăribilă
Trimite adr. prin mail
Available in:
- hu
- ro
Comuna Hodod se află în sudul judeţului, în partea sătmăreană a unităţii de relief numită Dealurile Sălajului, la graniţa cu judeţele Sălaj şi Maramureş. Distanţa faţă de reşedinţa judeţului este de 68 km, pe DN19 şi DJ196. Localităţile aparţinătoare sunt Hodod (912 locuitori), Giurtelecu Hododului (816 locuitori), Nadişu Hododului (809 locuitori) şi Lelei (662 locuitori). Toate aceste localităţi au făcut parte din vechiul comitat Solnocul de Mijloc, ulterior din cel al Sălajului şi numai după reorganizarea administrativ-teritorială din 1968 au fost încorporate în judeţul Satu Mare.
Prima apariţie în documente a numelui localităţii Hodod datează din 1345, dar fiindcă satele înconjurătoare au fost atestate mult înaintea ei, se presupune că şi Hododul a existat cu mult înaintea primei atestări. Pe vremuri a fost una dintre cele mai importante localităţi a comitatului Solnocul de Mijloc (oppidum deja din 1482). Proprietarii cei mai de seamă erau cei din familia Jakcs din Coşeiu, de care se leagă construirea cetăţii din Hodod, menţionată în documente din secolul XIV, şi a bisericii în stil gotic, închinată Sfântului Rege Ladislau (biserica reformată de astăzi). După ce familia Jakcs s-a stins în a doua jumătate a secolului XVI, cetatea şi cele 26 de sate aparţinătoare (inclusiv oraşul Jibou de astăzi) au devenit proprietatea familiei Wesselényi, prin donaţie regală. Până la naţionalizarea terenurilor această familie a rămas cel mai important stăpân de moşii din sat. Importanţa cetăţii şi a familiei Wesselényi e arătată şi de numărul mare de congregaţii ale comitatului, ţinute în cetatea de aici. S-au înregistrat şi acţiuni militare importante, legate de prezenţa fortăreţei. În 1562 armata principelui Transilvaniei János Zsigmond a fost înfrântă în lupta dată cu oştile regelui Ferdinand la Hodod. După doi ani, principele a pornit o campanie nouă şi a asediat cu succes cetatea Hododului. În această bătălie a luptat şi a fost rănit şi István Báthori, viitorul principe, care a devenit şi rege al Poloniei. În 1600 generalul Basta a reuşit să o cucerească, iar ulterior a fost o fortificaţie deţinută de curuţi până la 1710, când apărătorii au fost trădaţi şi austriecii au reuşit să o cucerească fără luptă.
Cetatea a fost distrusă în urma înăbuşirii războiului de independenţă al lui Rákóczi, astfel încât astăzi nu se mai cunoaşte locul exact al fortificaţiei. Cercetătorii presupun că fortificaţia era situată pe locul conacului Wesselényi. La sfârşitul secolului XVIII era descrisă ca şi ruină şi de atunci datează singura schiţă păstrată, care arată însă numai turnul de poartă. Materialele de construcţie din cetate au fost reutilizate la construirea conacului Wesselényi.
Tot de baronii Wesselényi este legată colonizarea şvabilor în Hodod. După epidemia de ciumă din 1742 populaţia satelor din zonă s-a diminuat dramatic, pentru înlocuirea lor fiind aduşi colonişti luterani din Baden, Elveţia, iar ulterior şi din Austria Superioară. Comunitatea germană, cândva numeroasă, s-a diminuat treptat în urma refugierii în Germania la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, a deportărilor sovietice din anul 1945 şi mai ales a emigrărilor din deceniile comunismului. Azi numai 1,43% din populaţia de 3199 de locuitori ai comunei s-a declarat de naţionalitate germană, cei mai numeroşi fiind maghiarii – 67,7%, urmaţi de români – 28,35% şi rromi 2,46%.
Hododul dispune de cele mai multe monumente de arhitectură între localităţile rurale din judeţ. Biserica reformată, construită în secolul al XV-lea în stil gotic, cu ferestrele compartimentate cu menouri, cu amvonul sculptat din piatră de către renumitul meşter Dávid Sipos şi cu clopotele din secolul XVI domină imaginea satului. Din cauza alunecărilor de teren biserica a suferit pagube serioase în ultima vreme, ultimul deceniu fiind caracterizat de încercări disperate de stabilizare a degradării şi de a salva unul dintre cele mai valoroase monumente de arhitectură din judeţ.
Pe lista monumentelor apare şi clădirea parohiei de lângă biserica reformată, construită în secolul XVIII, folosindu-se materialul cetăţii demolate.
Conacul Wesselényi (folosit încă de primărie) este unul dintre primele conace în stil baroc, construite în Transilvania. Celălalt conac din localitate, conacul Degenfeld, a fost construit în a doua jumătate a secolului XIX în stil eclectic şi a găzduit şcoala din Hodod pentru mai multe decenii. Mai recent biserica reformată doreşte să dezvolte aici un centru de formare. Biserica luterană, construită în 1768 a suferit în ultimii ani pagube serioase din cauza aceluiaşi motiv al alunecărilor de teren. Deşi nu mai figurează pe lista monumentelor, merită vizitată cripta familiei Wesselényi din cimitirul vechi, aflată în stare de degradare avansată.
Prima apariţie în documente a numelui localităţii Hodod datează din 1345, dar fiindcă satele înconjurătoare au fost atestate mult înaintea ei, se presupune că şi Hododul a existat cu mult înaintea primei atestări. Pe vremuri a fost una dintre cele mai importante localităţi a comitatului Solnocul de Mijloc (oppidum deja din 1482). Proprietarii cei mai de seamă erau cei din familia Jakcs din Coşeiu, de care se leagă construirea cetăţii din Hodod, menţionată în documente din secolul XIV, şi a bisericii în stil gotic, închinată Sfântului Rege Ladislau (biserica reformată de astăzi). După ce familia Jakcs s-a stins în a doua jumătate a secolului XVI, cetatea şi cele 26 de sate aparţinătoare (inclusiv oraşul Jibou de astăzi) au devenit proprietatea familiei Wesselényi, prin donaţie regală. Până la naţionalizarea terenurilor această familie a rămas cel mai important stăpân de moşii din sat. Importanţa cetăţii şi a familiei Wesselényi e arătată şi de numărul mare de congregaţii ale comitatului, ţinute în cetatea de aici. S-au înregistrat şi acţiuni militare importante, legate de prezenţa fortăreţei. În 1562 armata principelui Transilvaniei János Zsigmond a fost înfrântă în lupta dată cu oştile regelui Ferdinand la Hodod. După doi ani, principele a pornit o campanie nouă şi a asediat cu succes cetatea Hododului. În această bătălie a luptat şi a fost rănit şi István Báthori, viitorul principe, care a devenit şi rege al Poloniei. În 1600 generalul Basta a reuşit să o cucerească, iar ulterior a fost o fortificaţie deţinută de curuţi până la 1710, când apărătorii au fost trădaţi şi austriecii au reuşit să o cucerească fără luptă.
Cetatea a fost distrusă în urma înăbuşirii războiului de independenţă al lui Rákóczi, astfel încât astăzi nu se mai cunoaşte locul exact al fortificaţiei. Cercetătorii presupun că fortificaţia era situată pe locul conacului Wesselényi. La sfârşitul secolului XVIII era descrisă ca şi ruină şi de atunci datează singura schiţă păstrată, care arată însă numai turnul de poartă. Materialele de construcţie din cetate au fost reutilizate la construirea conacului Wesselényi.
Tot de baronii Wesselényi este legată colonizarea şvabilor în Hodod. După epidemia de ciumă din 1742 populaţia satelor din zonă s-a diminuat dramatic, pentru înlocuirea lor fiind aduşi colonişti luterani din Baden, Elveţia, iar ulterior şi din Austria Superioară. Comunitatea germană, cândva numeroasă, s-a diminuat treptat în urma refugierii în Germania la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, a deportărilor sovietice din anul 1945 şi mai ales a emigrărilor din deceniile comunismului. Azi numai 1,43% din populaţia de 3199 de locuitori ai comunei s-a declarat de naţionalitate germană, cei mai numeroşi fiind maghiarii – 67,7%, urmaţi de români – 28,35% şi rromi 2,46%.
Hododul dispune de cele mai multe monumente de arhitectură între localităţile rurale din judeţ. Biserica reformată, construită în secolul al XV-lea în stil gotic, cu ferestrele compartimentate cu menouri, cu amvonul sculptat din piatră de către renumitul meşter Dávid Sipos şi cu clopotele din secolul XVI domină imaginea satului. Din cauza alunecărilor de teren biserica a suferit pagube serioase în ultima vreme, ultimul deceniu fiind caracterizat de încercări disperate de stabilizare a degradării şi de a salva unul dintre cele mai valoroase monumente de arhitectură din judeţ.
Pe lista monumentelor apare şi clădirea parohiei de lângă biserica reformată, construită în secolul XVIII, folosindu-se materialul cetăţii demolate.
Conacul Wesselényi (folosit încă de primărie) este unul dintre primele conace în stil baroc, construite în Transilvania. Celălalt conac din localitate, conacul Degenfeld, a fost construit în a doua jumătate a secolului XIX în stil eclectic şi a găzduit şcoala din Hodod pentru mai multe decenii. Mai recent biserica reformată doreşte să dezvolte aici un centru de formare. Biserica luterană, construită în 1768 a suferit în ultimii ani pagube serioase din cauza aceluiaşi motiv al alunecărilor de teren. Deşi nu mai figurează pe lista monumentelor, merită vizitată cripta familiei Wesselényi din cimitirul vechi, aflată în stare de degradare avansată.
